Atacul de la Mumbai arată, încă o dată, că India este confruntată cu terorismul islamic, atât din afară, cât şi din interior. Din afară, pentru că, la prima vedere, avem de-a face cu o operaţiune minuţios pregătită şi executată cu sânge rece de un grup care ar proveni din Pakistan.
Mumbai (fostul Bombay) este vitrina noii Indii: capitala financiară a unei ţări care se pregăteşte să se aşeze la masa celor mari, metropolă cu 18 milioane de locuitori, simbol al capitalismului asiatic şi al globalizării. Un New York şi un Holywood indian, laolaltă, în care afluenţa coexistă cu sărăcia. Oraş deschis lumii, situat pe o peninsulă, Mumbai a devenit o ţintă prea uşoară a teroriştilor veniţi pe mare.
Relaţiile dintre India şi Pakistan sunt înveninate de o veche dispută teritorială care datează de la independenţa celor două state, constituite, artificial, pe criterii confesionale. La retragerea puterii coloniale britanice, în 1947, Pakistanul s-a dorit a fi patria musulmanilor de pe subcontinentul indian, în care populaţia majoritară cucerită cu veacuri în urmă de musulmani era hindusă. Împărţirea teritorială a fost însoţită de transferuri rapide de populaţie în ambele direcţii, epurări masive pe criterii religioase şi acte de răzbunare între comunităţi care convieţuiseră sub administraţia britanică. În graba decolonizării, provincia Kaşmir de la poalele Himalayei, deşi locuită majoritar de musulmani, a revenit Indiei în proporţie de două treimi. Militanţii mahomedani locali şi sponsorii lor din rândul forţelor de securitate pakistaneze (ISI) nu s-au împăcat niciodată cu această situaţie. Pakistanul şi India au purtat două războaie neconcludente din cauza Kaşmirului. Vorbim astăzi despre două ţări care sunt dotate cu arma atomică.
Dacă politic, India şi Pakistanul au făcut câţiva paşi reali spre reconciliere, rămâne neclar în ce măsură guvernul civil de la Islamabad reuşeşte să-i stăpânească pe simpatizanţii islamişti din ISI. Aceştia s-au distanţat treptat de agitatorii din Kaşmir, dar au tolerat, în schimb, apariţia unei grupări islamice militante Lashkar-e-Taiba (în traducere "armata celor curaţi"), inspirată de al-Qaida şi de fundamentaliştii care s-au constituit aproape ca stat în stat la graniţa de nord-vest dintre Pakistan şi Afganistan. Atacul terorist asupra Parlamentului de la New Delhi, din decembrie 2001, care era să ducă la un conflict militar între cele două ţări, poartă amprenta acestei grupări.
Nu înseamnă că în India nu există şi un pericol intern. Circa 140-150 de milioane de indieni sunt musulmani. Mulţi se consideră marginalizaţi, deşi, în general, nu au adoptat un militantism agresiv. Nu s-a semnalat prezenţa unor musulmani indieni printre elementele al-Qaida care s-au implicat în Irak sau Afganistan. Bin Laden are însă admiratori în India şi se constată o radicalizare a musulmanilor indieni, mai ales după masacrul sectar săvârşit de fanatici hinduşi, în 2002, în statul Gujarat. Astfel, atentatele cu bombe de la Delhi din martie anul acesta au fost revendicate de o grupare care se autointitulează "muhajedinii indieni".
Ceea ce îi uneşte pe teroriştii musulmani autohtoni sau pe cei care provin din Pakistan, cel puţin dacă analizăm atacul de la Mumbai, nu este neapărat problema teritorială a Kaşmirului, nici exasperarea provocată de sărăcie şi neputinţă. Mai degrabă îi uneşte ideologia politico-religioasă sectară care respinge tot ceea ce este străin sau diferit în raport cu normele lor stricte. Altfel de ce ar fi fost vizaţi cu precădere hoteluri frecventate de străini, cetăţeni americani sau britanici şi un rabin de la un cămin evreiesc?
De aceea, oricât de mare ar fi indignarea îndreptăţită a publicului indian şi oricare ar fi costul politic pentru actualul guvern de la New Delhi, asaltat de opoziţia naţionalistă hindusă, răspunsul la atacul de la Mumbai nu trebuie să fie unul pripit. India nu poate învinge terorismul de una singură. Cu atât mai mult cu cât ţara vecină, Pakistanul, este minată de terorism şi de o ascensiune a islamului militant importat sau reimportat de talibani. Lupta celor două guverne trebuie să fie una comună, integrată în eforturile marilor democraţii occidentale de a combate flagelul terorismului islamic.
Recomandările noastre
