DAN C. MIHĂILESCU: În umbra celuilalt

DAN C. MIHĂILESCU: În umbra celuilalt

Îndeobşte la noi, moderatorii radio-tv, ca şi gazetarii care iau interviuri, se comportă ca vătafii pe moşie.

Emisiunea (pagina, microfonul) este feuda lor, pe care invitatul musai să facă frumos, să calce-n vârful picioarelor, să se plieze cuminte pe capriciile şi aşteptările stăpânului mediatic. Cu alte cuvinte, sindromul Păunescu, omul pentru care intervievatul era simplu pretext pentru demonstraţia de forţă a ziaristului, iar întrebarea evolua în aer precum bumerangul menit să reliefeze nu coregrafia vânatului, ci doar energia vânătorului. De aici şi preţuirea de care se bucură oameni precum Cătălin Ştefănescu, Horia-Roman Patapievici, Cristian Tabără, Marina Constantinescu, Iolanda Malamen sau Teodora Stanciu, care nu se uită în oglindă când întreabă, ci sunt absorbiţi de chipul şi fiinţa celuilalt, dornici întâi de toate să-i etaleze pe ei, nu să se împăuneze pe sine.

Din acest bun aluat se încheagă şi interviurile Simonei Chiţan („30 de interviuri eveniment“, Editura Tritonic, prefaţă de Daniel Cristea-Enache): „Pornesc la drum, spune ea, cu dăruire şi dragoste şi fără prejudecăţi. Înainte de toate este respectul pentru omul din faţa mea. Îi admir şi îi iubesc necondiţionat pe toţi interlocutorii din această carte. Am adunat, aşadar, aici propriile-mi exerciţii de admiraţie şi toate aceste interviuri au devenit declaraţiile mele de iubire“.

Aşa au apărut în ultimii ani în „Evenimentul zilei“ dialogurile Simonei Chiţan cu Octavian Paler, Nicolae Manolescu, Ana Blandiana, Ileana Mălăncioiu şi Mihai Şora, cu Oana Pellea, Marcel Iureş, Andrei Şerban, Yuriy Kordonskiy, Orhan Pamuk şi H.-R. Patapievici, cu George Banu, Teodor Baconsky şi Toader Paleologu, cu Dan Puric, Norman Manea şi încă alţii - „cu sufletul în palmă“, cum recunoaşte însăşi autoarea întrebărilor.

Excelent spectator (teatrul e marea ei pasiune, să nu uităm cartea-dialog cu Victor Rebengiuc), înzestrată cu o empatie electrizantă, receptivă necondiţionat, îndreptându-se către celălalt cu sfială, fervoare şi respect, sau cu jovialitate, curiozitate şi amiciţie dornică de solidaritate, Simona Chiţan declanşează numaidecât răspunsul sincer, direct, nesofisticat. Totul e cald, prietenos, în căutarea dezvăluirilor şi a naturaleţii. Nu cu poftă de şoc, decolteuri şi culise, ci pentru nostalgii şi mărturisiri tandru echilibrate.

Aşa îl face pe Octavian Paler să-şi recunoască, amuţitor de laconic, esenţa bătrâneţii: „Nu sunt mulţumit de viaţa mea. Singura satisfacţie reală sunt dezamăgirile mele. Dacă am aceste dezamăgiri, înseamnă că am avut iluzii şi aşteptări foarte mari de la mine. Sunt sătul de mine însumi. Eu sunt o perfectă ilustrare a racului negativ. Singurătatea nu e o victorie înaintea celorlalţi, ci e de fapt un naufragiu personal“.

Toader Paleologu glosează exemplar pe marginea dosarelor de urmărit-informator ale lui Alexandru Paleologu, de unde, între altele, îl evidenţiază pe misteriosul (şi excelentul!) referent delator Adrian Cozmescu („despre tata nu avea o părere prea bună, i se părea că e cam inconsecvent“), care apare în dosarul „Steinhardt“. Îl informez că George Ardeleanu l-a decriptat pe realul Cozmescu: este Vidraşcu, nume important din anturajul lui Ică Antonescu. E de săpat în direcţia asta.

Ce a moştenit Oana Pellea de la Amza? „E foarte greu de împărţit, pentru că mama cu tata semănau foarte tare. Hazul de necaz, hătroşenia, comunicarea, toate astea le am de la Amza. Optimismul, nu! Căderile le am tot de la Amza. Din când în când, căderile îmi dau rotocol... Cad în mine“.

Ce mai, oriunde deschizi cartea dai de ceva magnetic, fie că-i vorba despre Lituania, Letonia şi Flandra ca zone captivante teatralmente (George Banu) sau despre serioasele rezerve ale lui Nicolae Manolescu faţă de tânăra noastră literatură de azi, fie că te miră opţiunile lui Kordonskiy („nu am făcut piese ruseşti în Rusia, s-a întâmplat să fac piese ruseşti în România“), ori te destinzi resemnat cu Mircea Cărtărescu: „De la distanţă, România rămâne fascinantă chiar şi prin urâţenie. Îi vezi mai bine defectele, dar îi trăieşti şi toate nostalgiile“.

Simona Chiţan şi criticul Dan C. Mihăilescu la lansarea cărţii
De la stânga la dreapta: criticul Daniel Cristea-Enache, Florian Bichir, Simona Chiţan şi Bogdan Hrib
Simona Chiţan şi actorul Victor Rebengiuc

CITIŢI ŞI: Marca "Evenimentul Zilei" - Dublă lansare

Ne puteți urmări și pe Google News