Pensionarii Capitalei s-au întâlnit joi după-amiază, ca în vremurile bune, în buricul târgului, pe strada Lipscani, la dans.

Pălării de soare şi evantaie agitate mărginesc strada îngustă a Lipscaniului, chiar în faţa Teatrului de revistă „Constantin Tănase“. Generaţia vârstei a treia se pregăteşte de bal, dar nu-şi face curaj să intre în sală, din pricina căldurii. Preferă să le vorbească reporterilor curioşi despre Bucureştiul de altădată şi să pozeze, la braţ, în grupuri restrânse.

Este trecut de ora programată, când oamenii sunt invitaţi să păşească în foaier, la ora de istorie a Bucureştiului. Un orator grăbit povesteşte despre negoţul din vremuri trecute, punând, din când în când, întrebări şcolăreşti auditorului, fără să aştepte însă răspunsuri. „Nu vreau să vă reţin“.

Urmează al doilea moment - închinat lui Eminescu. Un cor de glasuri tremurânde cântă cu emoţie şi gesturi convingătoare o odă închinată marelui poet. „Gândiţi-vă la Eminescu, cel mai vestit poet român…“. Momentul de cultură continuă cu „La steaua“, recitată şoptit de un bătrânel asudat, gătit la patru ace, cu papion negru şi intimidat de zumzetul sălii. La cea de-a doua strofă se poticneşte, îşi şterge fruntea cu dosul palmei şi o ia de la început. De data asta merge până la capăt şi răsuflă uşurat. Face o scurtă reverenţă publicului, care nu-şi dă seama că momentul s-a încheiat, aşa că aplauzele întârzie puţin să apară. Urmează invitaţia la dans, iar doamnele sfioase îşi caută grăbite locuri pe scaune.

Speranţa de viaţă a bărbaţilor

Doar două-trei perechi dansează molcom pe valsul oferit de reprezentanţii Teatrului de Operetă „Ioan Dacian“. Cele mai multe doamne stau pe scaune, agitând în continuare evantaiele şi complimentându-şi una alteia ţinuta.

Domnii, gătiţi frumos - „din respect pentru vârsta a treia“, cum spune un „tinerel“ de 50 de ani -, sunt mult mai puţini, în comparaţie cu sexul veşnic frumos. „Păi, asta şi pentru că, la vârsta noastră, rata mortalităţii e mai ridicată la bărbaţi! Ăsta-i adevărul!“, spune doamna Julieta, care are 56 de ani şi care este văduvă de 13 ani. Tot ea dă explicaţia orei potrivite mai degrabă pentru un ceai de la ora 17.00, decât pentru un bal. „Înainte nu era aşa, balul începea de la nouă seara, iar acum la ora aia se termină. Noaptea nu mai poţi circula în Bucureşti cu transportul în comun de frică, iar bani de taxi, pensionarul nu are“. După vals începe hora, unde sunt mai mulţi adepţi. O doamnă, care ar putea câştiga titlul de cea mai elegantă prezenţă a serii, cu o rochie uşoară de in şi decoltată la spate, se descurcă sprinten. E din părţile Moldovei şi, în numai două minute, povesteşte că s-a căsătorit fată mare, a crescut doi copii singură şi pe un al treilea - mulatru - înfiat. Retras, fără să se bage în horă, stă un domn în jeanşi şi întreabă dacă e frumos ce se vede. „Credeţi că-s veseli oamenii ăştia? Poate nu vă daţi seama, dar asistaţi la parastasul unei generaţii. În 10 ani, niciunul dintre oamenii aceştia nu va mai fi“, răspunde bătrânul, care în pesimismul lui nici ochelari nu poartă, de teamă că îl împing spre groapă.

Muzică veche şi topless

Balul continuă cu muzică veche, mai veche chiar decât cei care o dansează. „Asta e muzică de când era mama fată, eu am crescut pe Beatles, iar când o vedeam pe Marina Voica în blugi, era nebunie“, spune tot pesimistul. Mai pe ritmul muzicii pare interpretul poeziei lui Eminescu. Bărbatul învârte mai sprinten şi apoi mai domol partenerele cele mai cochete. Într-un moment de respiro mărturiseşte că „pândeşte o gagică mişto“, că l-a lăsat nevasta acum 10 ani, şi de atunci e în căutări.

Dansul face o pauză, pentru că în stradă sunt aşteptaţi actorii de la Teatrul Masca. Figuranţii întârzie, iar pe dansatori îi răzbeşte foamea şi se retrag la cârciuma de lângă teatru, unde servesc o masă îndestulătoare şi beau bere, toate la numai 17 lei. Înainte de masă, un domn curtenitor, cu papion roşu şi ochi limpezi, se oferă să mai dea câteva date despre vechiul Bucureşti. Ştie o poveste despre fiecare stradă a oraşului, şi o spune, fără să se laude că a excelat la istorie, geografie. Nici cu dragostea nu a stat rău, după cum se laudă. „Am fost curvar, ce-i drept. Cinci neveste. Cu ultima cred că rămân, că nu-i geloasă, asta-i mişto“. „Mişto? Ăsta nu-i cuvântul generaţiei mele?“. „Greşit, de la noi l-aţi luat“, adaugă pensionarul, care spune că cel mai mult la generaţia tânără îi place toplessul.

PROMISIUNI

Periodic, în Sala Rapsodia

Balul de epocă a fost organizat, joi după-amiaza, de către filiala Municipiului Bucureşti a Pensionarilor din România, membră a CNS „Cartel Alfa“. „Când m-au ales în fruntea filialei, i-am întrebat ce aş putea să fac pentru ei, ce şi-ar dori. Răspunsul a fost o sală de dans. Atunci mi-am dat seama câtă nevoie au de o astfel de activitate“, a declarat Ştefania Pascu, preşedintele filialei. A apelat atunci la preşedintele „Cartel Alfa“, Bogdan Hossu, care le-a pus la dispoziţie, în acest scop, foaierul Sălii Rapsodia din cadrul Teatrului de revistă „Constantin Tănase“, urmând ca astfel de evenimente să se organizeze ori de câte ori va fi posibil. La bal au participat aproximativ 200 de pensionari, membri ai Asociaţiei. Pe data de 2 octombrie, la Rucăr Bran, în judeţul Braşov, Asociaţia va organiza un bal mascat.