După ce a luat, curajos, apărarea televiziunilor prin intervenţia lui Răsvan Popescu pe marginea legii Ghişe-Funar, Consiliul Naţional al Audiovizualului a primit o lovitură de reputaţie prin scuzele solicitate joi de Realitatea TV.
Situaţia e una ciudată, în care CNA a greşit având dreptate. Televiziunea lui Sorin Ovidiu Vîntu a protestat printr-un comunicat de presă pentru modul cum Dan Grigore, membru al CNA, a abordat chestiunea profesoarei din Zalău, cea cu filmele erotice ajunse pe post, la întâlnirea cu televiziunile. În lipsa unei relatări concrete a incidentului, putem presupune că lucrurile s-au desfăşurat ca şi în alte dăţi: CNA i-a chemat la ordine pe aşa-numiţii radiodifuzori, iar aceştia au fost supuşi unui bombardament cu acuzaţii. Probabil că Dan Grigore a fost cel mai vehement. Ca urmare, Realitatea TV refuză să mai participe la întâlnirile de la Consiliu şi va furniza explicaţiile cerute, pe viitor, în scris.
Incidentul este doar un nou episod dintr-un război rece, mai puţin cunoscut de telespectatori, dar cu impact asupra a ceea ce aceştia văd la televizor. Pe vremea primelor mandate PSD (pe atunci, FDSN), televiziunile şi radiourile au fost cadorisite cu un organism statal care să emită licenţe şi să le reglementeze activitatea. Aşa ceva există în toate ţările, dar în diferite sisteme legislative o parte din atribuţiile CNA revin uniunilor profesionale, care autoreglementează piaţa. Legislaţ ia audiovizualului din România nu e, cu alte cuvinte, cea mai liberală cu putinţă.
CNA funcţionează pe baza unei legi care îi permite multe: să tragă de mânecă televiziunile pe motivul greşelilor de exprimare, să recomande difuzarea gratuită a unor campanii sociale care nu o dată au fost bănuite de încărcătură comercială ascunsă, să ceară, în campaniile electorale, izolarea conţinutului legat de alegeri în segmente de program separate. Izolare realizată cu respectarea strictă a nenumărate principii, de natură să transforme lupta politică într-o plictiseală generală botezată echidistanţă, care îi face pe managerii televiziunii publice să înceapă să ofteze din cauza scăderilor de audienţă din fiecare campanie.
Avem, prin urmare, amestecul statului, prin CNA, în tot felul de probleme destul de tehnice, care interesează mai puţin telespectatorii, în situaţia în care, pentru români, un stat minimal e oarecum un garant al democraţiei, după anii de comunism traversaţi. Bizară a fost de pildă preocuparea CNA pentru glumele pe seama numelor unor candidaţi la alegerile locale (Foamete, Labă, Muia), în situaţia în care tot românul se poate uita la „Tonight Show“, pe Antena 3, unde Jay Leno face nepedepsit sute de glume asemănătoare. Iar „Tonight Show“ vine din Statele Unite, o ţară cunoscută pentru pudibonderia ei.
Ce a reuşit CNA ocupându-se de tot şi de toate? Să scoată din sărite televiziunile private, şi nu numai pe ele, aşa cum se poate vedea din comunicatul Realitatea TV. Piaţa TV din România - şi în general mass-media românească - abundă în non-informaţie, vulgaritate, violenţă. Totuşi, nu se cunoaşte, de la 1605, data apariţiei primului ziar, încoace, vreo autoritate a statului care a reuşit să aducă o piaţă media pe drumul cel bun prin sancţiuni, somaţii şi acte normative. Dimpotrivă, atunci când astfel de iniţiative se îndesesc, ele sunt simptomul unui sistem nedemocratic, iar cuvântul cenzură se iveşte în discuţie de la sine. De aceea, chiar dacă CNA a chemat pe drept televiziunile la explicaţii în cazul profesoarei din Zalău, simptomul îngrijorător e mai curând ceea ce a provocat supărarea Realităţii TV.
Recomandările noastre
