După ce au fost păcăliţi cu repartitoarele de căldură, „blocatarii“ îngraşă acum buzunarele firmelor care montează contoare pasante de gaze.

Moda repartitoarelor de căldură, lansată acum câţiva ani de oficiali ai regiilor de termoficare, în beneficiul cert al firmelor care le-au montat, e completată de aproape un an de febra montării contoarelor pasante de gaze, prin care locatarii speră să facă economii la factura de gaze consumate pentru gătit.

Deşi nu recunoaşte oficial, Distrigaz îi informează pe administratori, prin firme agreate, de beneficiile unui contor montat lângă aragaz. Aceştia muşcă momeala, chiar dacă o asemenea operaţiune costă 600-800 de lei, iar contorul nu e luat în calcul de Distrigaz la facturare, ci tinde să provoace aceleaşi discuţii în contradictoriu între locatari, ca şi apometrele.

Până acum s-au grăbit să-şi monteze astfel de contoare o serie de „blocatari“ păcăliţi cu repartitoarele. Ei au observat că vecinii preferă să-şi închidă caloriferele şi să se încălzească la aragaz, deoarece factura la gaze pe bloc se împarte egal la fiecare.

Autorităţile de reglementare sunt rezervate în comentarea fenomenului, în timp ce la orizont se întrevede încă o pleaşcă pe capul firmelor de profil: montarea obligatorie a detectoarelor de gaze pentru toate bucătăriile dotate cu geam termopan şi cu gurile de aerisire astupate.

Doar aerul a rămas necontorizat

În blocul O8A de pe Strada Dezrobirii, sectorul 6, numai aerul a mai rămas necontorizat, după cum îi place să spună domnului Mircea Bostan, locatar mândru de contoarele lui şi de... „dezrobirea“ de la plata pauşală a utilităţilor. Oamenii şi-au pus de câteva zile şi contoare la aragaze, după ce au observat că factura la gaze s-a dublat în numai trei luni, de la montarea repartitoarelor. „În noiembrie am pus repartitoare. Factura la gaze a fost de 9 milioane. În decembrie deja era de 14 milioane, iar pe ianuarie au venit 19 milioane. Asta a însemnat şi o dublare a plăţilor făcute de un locatar, de la cam 6 lei, cât era normal, până la 12,98 lei“, dovedeşte realitatea cu cifre administratorul Ionel Babei. Deşi nu locuieşte în bloc, administratorul s-a supus dorinţei locatarilor şi chiar îi aprobă: „Contoarele de gaze sunt bune pentru că unii stau acasă şi ard gazul, iar alţii merg la serviciu şi nu consumă deloc. Dar toţi plătesc la fel“.

Mircea Bostan e probabil cel mai aprig adept al contorizării, de aceea a fost însărcinat şi cu citirea celor mai noi aparate de măsură: „A trebuit să ne contoriză m. Ăsta e Occidentul. Am intrat în el, gata, ne supunem. Nu ne-a mai rămas nimic necontorizat, decât aerul. Dar cred că şi pe ăla îl vom contoriza curând, că mai dau ăştia vreo lege“. Bostan socoteş te că îşi va recupera investiţia de 650 de lei, dată pe contorul care-i înfrumuseţ ează bucătăria, într-un an şi ceva, judecând după sumele pe care le plăteşte lunar la întreţinere pentru cei trei membri ai familiei sale.

Lucrări riscante

Reprezentanţii unora dintre firmele autorizate de Distrigaz să monteze astfel de contoare nu împărtăşesc entuziasmul locatarilor din O8A. Surprinzător, în condiţiile în care acţiunea le-ar aduce profit. „Eu n-am pus, m-am ferit cât am putut pentru că sunt lucrări riscante, coloanele vechi, corodate. Sunt practic doi robineţi, un metru de ţeavă şi se face un by-pass la racordul actual. Costă între 6 şi 8 milioane de lei în funcţie de firma care le pune, însă nu merită să le pui, ca şi repartitoarele. Are interes cine le produce, să le promoveze“, e de părere Anca Solomon, reprezentanta firmei Proinstal Termogaz.

Luminiţa Boboc, de la SC ACB Com 2002, spune că mult mai rentabil ar fi contorul de gaz montat la uşa apartamentului, prin care locatarul devine client direct al Distrigaz (nu prin asociaţ ia de bloc, ca acum) şi la care îşi poate racorda şi o centrală de apartament, în eventualitatea că vrea să se debranşeze de la RADET. „Diferenţa nu e aşa mare, 3-4 milioane de lei, dar stai liniştit. Acolo, în bucătării, contorul e o bombă cu ceas, pentru că intervii pe o instalaţie veche şi nu ştii ce se întâmplă“.

Încă un motiv de ceartă în bloc

Tot neîncrezător în viabilitatea noilor aparate se arată şi Ivan Oprea Bogdan, de la firma Record: „Am pus luna trecută la un bloc, dar nu mai pun. Tot timpul sunt probleme cu ele. Oamenii se ceartă cu administratorul. Sunt o afacere, ca şi repartitoarele. Nu m-aş mai băga la aşa ceva“.

Majoritatea administratorilor sunt şi ei sceptici în privinţa afacerii. Severin Bălan, care are în grijă zece blocuri din sectorul 3, spune că a fost momit de mai multe firme şi chiar de Distrigaz să convingă locatarii de beneficiile contoarelor pasante de la bucătărie: „N-am acceptat pentru că mi se pare o hoţie. Sunt prea scumpe, iar investiţia nu se amortizează prea curând. În plus, trebuie duse anual la control metrologic, pentru că suma contoarelor din apartamente nu se potriveşte cu numărul de metri cubi indicat de contorul de la scară. E adevărat că, de când cu repartitoarele astea, a crescut consumul de gaz, însă contoarele pasante de la aragaze nu reprezintă o soluţie viabilă“.

AUTORIZATE, DAR INUTILE

Distrigaz le aprobă, dar nu le bagă pe gât

Distrigaz recunoaşte cu jumătate de gură realitatea, dar asta nu împiedică regia să autorizeze proiecte de contorizare a bucătăriilor: „Din motive de siguranţă în exploatare, e posibil ca la poziţionarea contorului să fie necesare modifică ri ale mobilierului existent în bucă- tării, precum şi practicarea unui orificiu pentru evacuarea scăpărilor de gaze, deci cheltuieli suplimentare pentru consumator. Contoarele pasante nu pot fi folosite pentru decontări fiscale. Clientul nostru este şi va rămâne Asociaţia de proprietari, iar decontarea se face pe contorul existent în prezent. În cazul în care unul dintre consumatori doreşte o mărire de debit - un punct de ardere suplimentar, se pierde investiţia făcută în modificarea instalaţiei de utilizare şi montarea contorului pasant, fiind necesară realizarea unei noi instalaţii de utilizare amplasată în spaţiul comun (casa scării). Consumatorul va deveni client al Distrigaz Sud şi nu va mai suporta contravaloarea contorului“, spune Distrigaz într-un comunicat de presă.

Aceeaşi companie recunoaşte că investiţ ia în contorul pasant nu se justifică: „Conform datelor statistice, o utilizare normală a gazelor naturale pentru prepararea hranei reprezintă pentru o familie un consum de circa 7-10 mc pe lună. În aceste condiţii, investiţia în contorizarea pasantă trebuie bine analizată de asociaţia de locatari, pentru a se asigura de beneficiul real, ţinând cont că această operaţiune reprezintă contravaloarea gazului consumat în decurs de câţiva ani“.

Următoarea afacere: detectoarele de gaze

Săptămâna trecută, Distrigaz şi-a anunţat oficial oferta promoţională de ieftinire a lucrărilor de contorizare individuală la uşa apartamentului, măsură menită să fure din clienţii sistemului centralizat de termoficare, prin montarea centralelor de apartament.

Bomboana de pe colivă abia urmează. Într-un ordin dat în 1994 de ministrul economiei se stipulează că, de la 1 ianuarie 2008, toate instalaţiile de alimentare cu gaze trebuie completate cu un detector de gaze. „Începând cu anul 2008, este obligatorie montarea detectoarelor automate de gaze naturale pentru încăperile în care sunt aparate de utilizare a gazelor naturale. Acele detectoare se vor monta în mod obligatoriu în instalaţiile de utilizare a gazelor naturale existente (inclusiv în apartamentele unde există aparate de utilizare a gazelor naturale tip aragaz), numai dacă apar modificări ale condiţiilor care au stat la baza emiterii acordurilor şi avizelor pentru proiectele de execuţie“. În aceste condiţii, unele firme care montează contoare de bucătărie le spun locatarilor că Distrigaz impune şi montarea de detectoare deoarece consideră că instalaţia veche a fost modificată. Costul unui detector porneşte de la câteva milioane şi poate ajunge până la 41 de milioane. Distrigaz se spală pe mâini, pasând răspunderea la ANRE în această privinţă.

ANRE habar n-are

Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), care ar trebui să fie cu ochii pe mişcările furnizorilor de pe piaţa energiei, habar n-are de moda contoarelor de bucătării sau de politica dusă pe faţă ori voalat de Distrigaz pentru înmulţirea „clienţilor captivi“.

Şi nu pare că ştie nimic nici despre moda detectoarelor. Cel puţin aşa reiese din indolenţa cu care ne-a tratat întrebă rile repetate, în decurs de o săptă- mână, doamna Valentina Cojocaru, purtă toarea de cuvânt a ANRE.