Dovada vine de la Bagdad. Textul sentinţei formulate de Curtea Federală irakiană în procesul lui Mohammad Munaf, obţinut ieri de EVZ, confirmă o ipoteză pe care autorităţile române au negat-o categoric: cei trei jurnalişti răpiţi în 2005 au fost răscumpăraţi de guvernul de la Bucureşti.
Un document oficial aruncă în aer declaraţiile autorităţilor române cu privire la eliberarea jurnaliştilor români răpiţi în Irak acum trei ani. Decizia Curţii Federale de Casaţie din Irak - intrată în posesia EVZ -, prin care Mohammad Munaf scapă temporar de ştreag, cuprinde un pasaj din care reiese clar că răpitorii au primit „o recompensă“ după negocieri cu „guvernul român“. Până în acest moment, atât reprezentaţii preşedinţiei, cât şi cei ai guvernului au negat vehement faptul că pentru viaţa lui Ovidiu Ohanesian, lui Marie-Jeanne Ion şi lui Sorin Mişcoci s-ar fi plătit vreo recompensă. Recompensă, dar nu şi suma plătită „După negocieri cu guvernul român şi primirea unei recompense, răpitorii au eliberat victimele.“ Această frază, cuprinsă în sentinţa Curţii Federale de Casaţie irakiene în dosarul în care este acuzat şi Mohammad Munaf, reprezintă prima confirmare a unei ipoteze care până acum a fost negată de cele mai înalte instituţii române: că eliberarea a fost plătită de autorităţile de la Bucureşti. Pe 22 mai 2005, ziua în care a fost anunţată eliberarea celor trei, Traian Băsescu declara: „Statul român nu şi-a negociat nici politica externă prezentă şi viitoare şi nici nu a plătit răscumpărarea ziariştilor“. Preşedintele a mai explicat, în aceeaşi zi, că „plata vreunei răscumpărări ar fi însemnat că de-a doua zi fiecare cetăţean român ar fi fost periclitat, oriunde pe glob“. Aceeaşi poziţie a fost luată atunci de către toate autorităţile române. Motivarea Curţii irakiene Decizia, obţinută de EVZ prin intermediul avocatului lui Munaf, Jonathan Hafetz, citează elemente din rechizitoriu, refăcând filmul răpirii în viziunea procurorilor din Bagdad care au cerut condamnarea la moarte a lui Munaf şi a celor cinci complici ai săi: „La data incidentului, pe 28 martie 2005, trei jurnalişti români călătoreau în maşina condusă de acuzatul Muhammad Munaf Muhammad, când au fost răpiţi de indivizi înarmaţi în apropierea districtului al Jami’a. După negocieri cu guvernul român şi primirea unei recompense, răpitorii au eliberat victimele. Declaraţiile lor nu au fost documentate pe parcursul investigaţiei, din cauza plecării lor către România, deşi reprezentantul Ambasadei Române a documentat rapoarte ale incidentului. În urma colectării de informaţii, s-a stabilit că operaţiunea de răpire fusese planificată în România de un om de afaceri sirian numit Haytham al Umar (Hayssam Omar - n.r.) (...)“, scrie în motivarea Curţii Federale irakiene. REACŢII Preşedinţia şi guvernul nu recunosc nici azi plata către irakieni Jurnalistul Ovidiu Ohanesian, unul dintre cei trei răpiţi, nu s-a arătat deloc surprins de cele afirmate în sentinţa Curţii irakiene: „Ştiam şi eu că s-au plătit bani. Am adus şi mărturii în dosar.“ „Guvernul României nu are cunoştinţă de existenţa vreunei pretinse răscumpărări a celor trei jurnalişti răpiţi în Irak, în anul 2005, aşa cum lasă se înţeleagă documentul atribuit Curţii Federale de Casaţie irakiene“, se arată într-un comunicat remis ieri EVZ de purtătorul de cuvânt de la Palatul Victoria. De la Cotroceni, răspunsul preşedinţiei este că „preşedintele României a clarificat în mod public această chestiune într-o conferinţă de presă din 2005“
Sentinţa de la Bagdad aduce şi alte informaţii: Munaf nu a fost achitat definitiv şi irevocabil de condamnarea la moarte, ci judecă torii au considerat doar că investigaţia trebuie refăcută, orice sentinţă fiind în continuare posibilă. Astfel, Curtea critică tribunalul care formulase condamnarea iniţială la moarte sugerând că acesta acceptase o investigaţie superficială. „Tribunalul a decis asupra cazului înainte ca investigaţia să fie completă şi Curtea decide să anuleze toate deciziile în acest caz şi trimite actele înapoi la autorităţile competente pentru ca investigaţia să fie completată.“
PERSONAJELE-CHEIE La trei ani după > Marie-Jeanne Ion - a lucrat ca producător al emisiunii „Marius Tucă Show“ până în toamna lui 2007 > Sorin Mişcoci - cameraman oficial la Preşedinţia României > Ovidiu Ohanesian - colaborează la revista „Zona interzisă“ > Omar Hayssam - fugit din ţară după condamnare, presa a afirmat că este în Liban > Mohammad Munaf - deţinut de Forţele Multinaţionale CRONOLOGIE Filmul răpirii
28 martie - Jurnaliştii Marie- Jeanne Ion, Sorin Mişcoci (ambii de la Prima TV) şi Ovidiu Ohanesian (de la „România liberă“) contactează telefonic conducerea postului de televiziune, Marie-Jeanne spunând că sunt răpiţi. Ulterior, printr-un SMS, aceasta cere ajutor: „Am fost răpiţi. Nu e o glumă. Ajutor! Ajutor!“; 30 martie - Televiziunea Al- Jazeera difuzează primele imagini cu cei trei ziarişti şi cu cel care-i însoţise în Irak, prezentaţi ca ostatici. În înregistrare, Marie-Jeanne Ion neagă, în limba engleză, că s-ar fi cerut o răscumpărare pentru eliberarea lor; 9 mai - Premierul Călin Popescu- Tăriceanu se declară surprins de o declaraţie a lui Mircea Geoană privind o cerere de răscumpărare pentru jurnaliştii răpiţi în Irak, spunând că el nu poate confirma o astfel de informaţie; 22 mai - Preşedintele Traian Băsescu a declarat la Palatul Cotroceni că, pentru recuperarea celor trei ziarişti români, statul român nu şi-a negociat nici politica externă prezentă şi viitoare şi nici nu a plătit vreo răscumpărare.
Recomandările noastre
