După un an în care a stat în umbră, Miron Mitrea s-a reactivat. În timp ce unii erau ocupaţi cu blocarea revenirii lui Năstase, Mitrea a preluat funcţia de vicepreşedinte al Camerei şi, indirect, a primit dreptul de a participa la şedinţele conducerii PSD.
Sindicalistul. Cariera sa politică a început chiar în 1990, ca lider al miş- cării sindicale. A fost şeful sindicatului şoferilor, apoi preşedinte al confederaţ iei sindicale CNSLR-Frăţia. Din această poziţie a organizat mai multe greve, proteste de stradă ale muncitorilor şi negocieri cu guvernul.
Politicianul. În 1994 înfiinţează Partidul Solidarităţii Sociale, forma- ţiune politică a sindicaliştilor. Ion Iliescu şi Adrian Năstase, sesizând capacitatea sa de a-i influenţa pe sindicalişti, îl atrag în PDSR. Astfel, la numai câtvea luni de la înfiinţarea PSS, formaţiunea politică a sindicaliştilor fuzionează cu PDSR. Mitrea devine secretar general. În zestrea umană adusă în PDSR s-a aflat şi Marian Vanghelie. Ulterior, în sfera de influenţă a lui Mitrea au mai intrat câţiva puternici lideri judeţeni ai PSD din categoria „baronilor locali“. Pe Marian Oprişan aproape că l-a înfiat, iar pe Eugen Nicolicea, şeful PSD Mehedinţi, l-a năşit. Tot Mitrea i-a adus în partid, după 2000, şi pe Liviu Dragnea, şeful PSD Teleorman, şi Radu Mazăre, „baronul“ de Constanţa.
La început, Mitrea a fost un sus- ţinător al lui Năstase. În contrapondere, acesta îl numeşte ministru al transporturilor, poziţie care îi consolidează puterea în partid. În vremea guvernării PSD, Mitrea devine parte a „careului de aşi“ al sistemului, alături de Năstase-Hrebenciuc-DIP.
Pe lângă influenţa asupra „baronilor“, Mitrea şi-a câştigat şi reputaţia unui versat negociator în relaţiile parlamentare cu celelalte partide. Treptat, influenţa sa crescuse la un asemenea nivel încât, spre sfârşitul guvernării PSD, era văzut drept un veritabil rival al lui Adrian Năstase. Tocmai din acest motiv, relaţiile cu şeful PSD de la acea vreme se deterioraseră. De asemenea, se răciseră şi relaţiile cu Iliescu.
Congresul PSD din 2005 îi prinde pe cei trei în poziţii de adversitate. Mitrea pune umărul, alături de grupul de la Cluj, pentru blocarea lui Ion Iliescu. Ulterior, pune umărul şi la debarcarea lui Năstase. În decembrie 2006, la ultimul Congres al PSD, Mitrea însuşi devine victima aranjamentelor de culise şi îşi pierde poziţia de secretar general în faţa lui Titus Corlăţean.
Urmăritul penal. În timpul mandatului său de ministru, Mitrea a fost învinuit de presă de implicarea în mai multe afeceri. Unul dintre reproşuri a fost acela că a folosit fondurile de publicitate de la companiile de stat din subordinea Ministerului Transporturilor pentru a se împrieteni cu diverse instituţii media. Tarom, CFR plăteau publicitate la diverse televiziuni şi ziare, iar acestea aveau grijă ca imaginea ministrului să nu fie mânjită.
În prezent, procurorii au cerut începerea urmării penale asupra lui Miron Mitrea în două dosare. În primul este acuzat de abuz în serviciu. Al doilea îi aduce învinuirea de luare de mită.
Chiar şi după debarcarea sa din funcţia de secretar general, Mitrea a rămas un pol de putere în PSD. Influenţa pe care o deţine i-a permis ca, în actuala conjunctură, marcată de dezbinările dintre liderii PSD, să revină într-o funcţie de conducere în Camera Deputaţilor.
Recomandările noastre
