Şederea prelungită la TV este o ameninţare pentru cei mici?
Un tată din plasmă Televizorul nu mai e un aparat, ci un membru adoptiv al familiei, o bonă cu program nonstop care nu cere bani. Vă permite să vă concentraţi asupra propriilor probleme şi întrebări, neglijându-le pe cele ale copilului dumneavoastră. Zeci de studii arată că expunerea prelungită la televizor a unui copil duce la diminuarea capacităţii de atenţie, la scăderea coeficientului de inteligenţă şi la creşterea impulsivităţii.
Ce contează?, cât timp nu trebuie să răspundeţi la întrebări ca "Unde se duc norii?" sau "Ce e umbra?", nici nu sunteţi nevoit să vă întrerupeţi activitatea pentru a vă spune părerea despre nişte mâzgăleli copilăreşti. Iar peste câţiva ani, cel care şi-a aflat răspunsurile cu telecomanda şi cu mouse-ul se va uita la dumneavoastră ca la un televizor dat pe Mute. Între voi va sta o pojghiţă de sticlă şi veţi dori să fiţi măcar Picture in Picture în viaţa lui, dar veţi fi doar un post banal aşezat pe telecomandă între două canale favorite, un film cândva interesant, însă banalizat de-atâtea reluări. Aşadar, lăsaţi-vă în genunchi şi căutaţi ACUM piesa de lego care se potriveşte la turnuleţul castelului! Nu aveţi foarte mult timp. Cele 89 de posturi TV n-o vor găsi, însă în timp vor construi un alt turnuleţ, pentru un prizonier cu deficit de atenţie. Ieşiţi în parc şi jucaţi fotbal cu fiul dumneavoastră. Deşi nu aveţi inelul cu puteri miraculoase, iar el nu prea nimereşte mingea, împreună formaţi o echipă imbatabilă. (Adrian Georgescu)
Nu tăiaţi puntea!
"Nu există lucruri bune sau rele, gândirea noastră le face să pară astfel", spune Shakespeare. La fel se întâmplă şi cu televiziunea. Ea a fost inventată pentru a oglindi şi a rezuma realitatea. Nu este nici mai nocivă, nici mai benefică decât celelalte lucruri pe care le trăim zilnic.
De aceea, nu văd de ce am ţine copiii departe de televizor. De ce anume încercăm să-i ferim? Putem să le oferim altceva? Dacă îi închidem copilului televizorul, îi blocăm accesul la o sursă reală de informaţie, poate nu cea mai bună, însă cu siguranţă una care oferă nişte răspunsuri.
Avem oare suficient timp şi cunoştinţe pentru a-i transmite copilului măcar puţin despre fiecare lucru, aşa cum face televizorul? Copiii au propriul sistem de valori, sunt fascinaţi de personaje care pentru noi sunt ciudate, învaţă jocuri ale căror reguli noi nu le înţelegem.
Aceasta îi ajută să se apropie unul de altul. Luându-i din faţa televizorului, s-ar putea să le tăiem o punte de comunicare cu ceilalţi copii şi să le facem mai mult rău decât ar reuşi nişte modele nepotrivite de pe micul ecran. Decât să fim prea vigilenţi şi autoritari, ar fi mai bine să avem încredere în ei şi în puterea lor de discernământ. Noi am crescut privindu-l pe Popeye Marinarul cum îl snopea în bătaie pe Bluto şi n-am avut probleme de comportament din acest motiv.
Să le lăsăm şi lor timpul necesar să filtreze şi să înţeleagă, pentru a nu ajunge la maturitate complet nepregătiţi pentru realitate. (Elena Georgescu)
Puteţi comenta pe www.adriangeorgescu.ro
Recomandările noastre
