Protestul spontan al ceferiştilor a paralizat ieri transportul feroviar în toată ţara. Peste 20.000 de călători au stat cu orele în gări sau în trenuri staţionate în câmp, aşteptând reintrarea în normalitate. Vinovaţi de blocarea celor peste 250 de garnituri sunt câţiva lideri sindicali. Pentru a forţa majorări salariale, aceştia au determinat o parte din angajaţii CFR să nu înceapă lucrul.

Aşa-numitul protest spontan al ceferiştilor a paralizat ieridimineaţă transportul feroviar în toată ţara. Invitaţi la o nouă rundă de negocieri după cea eşuată joi seară, sindicaliştii din transportul feroviar s-au arătat nemulţumiţi de faptul că reprezentanţii Ministerului Transporturilor şi-au retras oferta de majorare a salariilor la 500 de lei, de la 1 ianuarie, şi la 550 de lei, de la 1 octombrie, şi au precizat că nu vor accepta oferta ministerului, ce prevede majorări cu opt la sută în acest an, în două tranşe.

Au acceptat, în schimb, să discute din nou cu reprezentanţii ministerului luni, zi în care aşteaptă o nouă ofertă şi în care ar urma să înregistreze conflictul de interese, dacă nu obţin niciun rezultat. În orice caz, sunt şanse mici ca protestul de ieri să se repete, au arătat sindicaliştii. O situaţie „deranjantă“

Sute de oameni aşteptau ieri-dimineaţă în Gara de Nord din Bucureşti, cu un ochi la panoul de sosiri-plecări şi cu celălalt la bagaje. În unele cazuri, întârzierile acumulate au ajuns şi la 190 de minute. Elena Anghel, în vârstă de 69 de ani, aştepta o cunoştinţă care trebuia să ajungă de la Piatra-Neamţ, în jurul orei 8.00, pentru a o însoţi la un spital. Trenul care trebuia să o aducă întârziase deja mai bine de două ore. Chiar dacă vedea întreaga situaţie ca fiind „deranjantă“, bătrâna se arăta totuşi înţelegătoare cu angajaţii CFR: „Dacă vrem mai mult, suferă toată lumea, asta este“.

Mai încolo, un grup de 14 tineri cu gândul la schiuri şi sănii: călare pe bagaje, aşteptau de două ore şi jumătate să plece spre Predeal. La puţin timp după ce s-a anunţat reluarea traficului feroviar, în gară a ajuns şi ministrul transporturilor, Ludovic Orban: a pasat ţigara unei colaboratoare, după care şi-a aranjat gulerul gecii în faţa aparatelor de filmat.   I-a stricat socoteala un bărbat, care a aşteptat intrarea în direct pentru a-l lua la rost, în special pe tema dotărilor din trenuri. După ce i-a răspuns cu jumătate de gură, Orban a dat câteva declaraţii despre ilegalitatea protestului, s-a strecurat prin mulţime şi a plecat după aproximativ 20 de minute spre minister, pentru ce aveau să fie negocierile dinainte de cele de luni.

BILANŢ

> 194 de trenuri de călători şi 96 de trenuri de marfă oprite

> aproximativ 20.000 de oameni în aşteptare

> 34.843 de minute de întârziere

> 2.000 de angajaţi implicaţi

CEL MAI SPONTAN PROTEST  Unii ceferişti nu prea ştiau de ce fac grevă

Sindicaliştii au preferat să se ascundă în spatele unui „protest spontan“ şi să-şi împingă în faţă membrii pentru a atrage atenţia guvernului şi a opiniei publice, decât să parcurgă etapele legale ale declanşării unui conflict de muncă. Declaraţia unui mecanic de locomotivă care întârziase o cursă dinspre Braşov spre Bucureşti ilustrează spontaneitatea protestului de ieri: „Am înţeles că e vorba despre salarii. Nu ştiu prea multe, am fost anunţat la ora 5.00 că n-o să mai plec“.

Trenul cu pricina a ajuns în Bucureşti cu aproape trei ore mai târziu decât era programat. Ministrul Orban a declarat, ieri, că oprirea circulaţiei trenurilor nu a fost o mişcare spontană de protest, pentru că a debutat simultan în toată ţara şi a fost reluată tot simultan. El a precizat că e imposibil de crezut că aproximativ 2.000 de angajaţi au comunicat între ei astfel încât să-şi sincronizeze încetarea şi reluarea activităţii şi le-a cerut liderilor sindicali să nu se mai ascundă în spatele acestor acţiuni.

O GREVĂ „NESIMŢITĂ“

Feroviarii şi-au sfidat clienţii Ca de obicei, călătorii au ieşit cel mai prost din noul conflict dintre sindicate şi ceferişti: unii oameni au întârziat la tratamente, alţii - la destinaţii de vacanţă sau la muncă. Mai ales pentru că cei mai mulţi nu aveau habar de iminenţa declanşării protestului. O parte de vină pentru această situaţie are şi Ministerul Transporturilor, în frunte cu Ludovic Orban, pentru că nu a transmis publicului niciun avertisment referitor la riscul de producere a unei greve. Dimpotrivă, la finalul discuţiilor de joi seară, ministrul Ludovic Orban se arăta convins că sindicaliştii nu vor recurge la protest.

Însă principalii vinovaţi sunt sindicaliştii care au organizat protestul, „spontan“ sau nu, într-o manieră care i-a afectat pe călători. Au reuşit, într-adevăr, să atragă atenţia opiniei publice, însă într-un mod negativ, marcat de lipsa de respect faţă de cetăţean: călătorii care-şi plătiseră deja biletul au fost coborâţi din trenuri cu doar câteva minute înaintea orei de plecare anunţate, iar casele de bilete le-au fost închise altora în nas. Scuzele prezentate la ora 10.00 în megafoanele din gări, de vocile care ar fi trebuit să anunţe sosiri şi plecări de trenuri, nu au putut stârni pe peroane decât constatări despre ţara în care trăim.

CONFLICTE PE SĂRITE

În 2005 au fost 22 de zile de grevă > 25 mai-16 iunie 1919: prima grevă generală de proporţii din România a izbucnit în Atelierele CFR din Bucureşti şi a ajuns la peste 20.000 de muncitori. Lucrătorii CFR au obţinut sporuri salariale, indemnizaţii anuale pentru locuinţe şi ziua de lucru de 8 ore.

> Decembrie 1999: sindicatele din CFR au intrat în grevă generală, solicitând în principal majorarea cu peste 50% a salariilor - faţă de cele 20% oferite de guvern - şi adoptarea statutului feroviarului. Protestul a fost suspendat şi reluat pe 25 ianuarie 2000. Ministrul transporturilor la acea vreme, Traian Băsescu, a obţinut suspendarea grevei în justiţie;

> 28 august 2003: trenurile au fost oprite timp de două ore, după eşuarea negocierilor dintre sindicate şi fostul ministru Miron Mitrea, pe tema disponibiliză rii a 19.000 de angajaţi CFR.

> 8-30 iunie 2005: cea mai mare grevă de după Revoluţie a angajaţilor CFR a paralizat transportul feroviar timp de 22 de zile, încheindu-se după o altă decizie a instanţei. Motivul: majorarea cu 10% a salariilor.

NOTA DE PLATĂ

„Despăgubirile se obţin doar în instanţă“

Călătorii păgubiţi nu au foarte multe şanse dacă doresc să reclame la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului (ANPC) timpul pierdut ieri-dimineaţă. ANPC nu poate împărţi sancţiuni, deoarece nu are cui, spun reprezentanţii Autorităţii: greviştii reprezintă sindicatul şi nu Societatea Naţională a Căilor Ferate Române. „În principiu, orice despăgubire, prin asta înţelegând o sumă de bani peste preţul biletului, se obţine în instanţă. Noi primim reclamaţiile, le analizăm, dar nu putem sancţiona operatorul“, a declarat Dan Vlaicu, preşedinte ANPC.

De altfel, el spune că Autoritatea nu a primit reclamaţii în acest sens, în cursul zilei de ieri. Călătorii şi-au putut recupera deocamdată doar banii de bilet: potrivit directorului general al CFR Călători, până la ora 12.30 fuseseră restituite bilete în valoare de 50.000 de lei. Potrivit ministrului Orban, lucrătorii care au participat la protest sunt pasibili şi de sancţiuni administrative. El a precizat că pedepsele în urma verificărilor echipelor de control vor fi diferite, în funcţie de atribuţiile diverselor categorii de angajaţi. (Roxana Lupu)