Mircea Marian: „Adrian Năstase nu se va muta niciodată din Zambaccian la puşcărie. Dar până şi alegătorii de la periferia Mizilului ar trebui să ştie cât ne costă imunitatea pe care i-au acordat-o fostului premier”.
Întrebarea nu este dacă Adrian Năstase va fi vreodată condamnat pentru corupţie, ci dacă judecătorii vor reuşi să ia o decizie înainte de anul 2109. De exemplu, procesul denumit „Trofeul calităţii în construcţii” a început în ianuarie şi se află la a patra amânare. Ultimul motiv invocat: avocaţii nu au putut copia nişte CD-uri din dosar. Înţelegători, magistraţii au stabilit următorul termen de judecată pentru mijlocul lunii iunie - circa trei săptămâni pentru executarea unei operaţiuni care durează maximum cinci minute.
În aprilie, apărătorii lui Năstase au spus că nu au avut suficient timp să se pregătească (!!!), aşa că au obţinut o amânare de peste o lună. Iar acesta este doar începutul. Vor urma alte tertipuri exersate deja de toţi demnitarii care suferă împreună cu Năstase de pe urma prigoanei DNA-ului: un avocat bolnav, martori absenţi nemotivat şi - cireaşa de pe tort - ridicarea unui număr cât mai mare de excepţii de neconstituţionalitate, urmate de întreruperea procesului până când se pronunţă supraaglomerata Curte Constituţională.
Năstase nu este singur în eforturile sale de a amâna la nesfârşit o confruntare directă cu judecătorii. Colegul său de partid, deputatul Ion Dumitru - cel care, pe vremea când era director la Romsilva, a cumpărat cu sute de mii de dolari un T-34 a cărui valoare era estimată la 6.500 USD - era, la un moment dat, la a 14-a amânare.
Procesul primarului PDL al Aradului, Gheorghe Falcă, a început prin 2007 şi de atunci avocatul său bombardează Curtea Constituţională cu excepţii de neconstituţionalitate. Doar la înfăţişarea din noiembrie 2008 au fost ridicate cinci astfel de excepţii, iar tribunalul a admis două.
Senatorul PSD Şerban Mihăilescu s-a ascuns timp de peste un an în spatele imunităţii parlamentare. Omul era internat la o clinică din străinătate, iar colegii săi, senatorii, nu doreau să-l judece în absenţă. Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie i-au acordat lui Miron Mitrea, din aprilie până mai, două amânări: întâi pentru o lipsă de procedură, iar ulterior pentru că lipsea avocatul unui co-inculpat.
Este normal ca lumea să creadă, în aceste condiţii, că toată lupta anticorupţie nu este nimic altceva decât un spectacol politic, fără nicio finalitate. Loveşte Băsescu în Năstase, vin cei din PSD cu cazul Ridzi. Cei de la PDL plusează şi aruncă pe piaţă jaful de la Mediu, unde ministrul Nemirschi este protejatul primarului Mazăre. Şi cum se vor termina toate aceste poveşti? În coadă de peşte, pentru că, după alegerile prezidenţiale, beligeranţii vor face pace şi îşi vor acorda reciproc iertarea de păcate.
Singura speranţă este în noua Comisie Europeană, care, eliberată de presiunile electorale, ar putea să aibă curajul de a sancţiona România pentru regresul din domeniul justiţiei. Adrian Năstase nu se va muta niciodată din Zambaccian la puşcărie. Dar până şi alegătorii de la periferia Mizilului ar trebui să ştie cât de mult ne costă imunitatea pe care i-au acordat-o fostului premier.