BICHIR: Patriarhul şi Ordinul masonic

BICHIR: Patriarhul şi Ordinul masonic

Puţină lume ştie că imediat după ce a fost ales Patriarh, PF Daniel a primit o vizită neaşteptată de la o mare personalitate din Paris.

După câteva cuvinte de complezenţă, misteriosul personaj a abordat direct problema: “Prea Fericirea Voastră, vin cu invitaţia de a fi iniţiat în ordinul nostru masonic, Sfântul....”. Deloc surprins, întâistătătorul i-a răspuns: “Excelenţă aş fi vrut, mă onorează, dar nu pot...”. “De ce?”, s-a arătat uimit vizitatorul. “Am depus un jurământ. Fac parte din alt ordin. De peste 20 de ani aparţin Ordinului «Sancti Basilii Magni»”. Descumpănit, vizitatorul a insistat: “Dar aveţi vreo funcţie, vreo responsabilitate, pentru că noi suntem disponibili...”. “Bineînţeles că am, doar sunt Locţiitor al Tronului Cezareei Capadociei”. Musafirul a plecat năuc, în timp ce consilierul prezidenţial Cazaban se ţinea de burtă de atâta râs. De fapt, Patriarhul l-a refuzat politicos, explicându-i că a depus un jurământ monahal, iar ordinul pronunţat în latină nu înseamnă nimic altceva decât Sfântul Vasile cel Mare, părintele monahismului răsăritean!

Zilele acestea, atacurile împotriva Patriarhului ale antibiometricilor s-au înmulţit. Unul dintre ei chiar a scris pe site-uri “ultra-ortodoxe” că PF Daniel are în corp un cip implantat la Ierusalim!!! M-am gândit - şi vă rog să o faceţi şi dumneavoastră - ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi fost ales Patriarh PF Daniel.

Cu siguranţă Biserica ar fi arătat altfel. N-am fi avut opt noi ierarhi, n-am fi avut un radio, o televiziune, un cotidian, mijloace moderne şi eficiente de comunicare cu credincioşii. Rămâneam probabil anchilozaţi în discursul arhisuficient popesc, ne ghetoizăm treptat credinţa. Am fi avut cu siguranţă un protest împotriva noilor paşapoarte, ieşea lumea-n stradă, de râdea lumea civilizată de noi cu lacrimi. Uite poate venea şi Patriarhul Alexei sau urmaşul său în vizită şi nici nu mai reactivam cele trei eparhii dincolo de Prut.

Desigur, istoria nu se face cu “ce s-ar fi întâmplat dacă...”, dar meritele actualului Patriarh ar trebui recunoscute. Nu înţeleg de unde atâta ură împotriva unui om devotat Bisericii, chiar providenţial. Chiar mi-am întrebat nişte foşti prieteni de ce nu termină cu atacurile injuste şi nu vin să lucreze în Biserică şi spre binele ei. Răspunsurile au fost puerile. Probabil e mai uşor să stai pe margine şi să faci pe interesantul, pe conservatorul, pe apărătorul Sfinţilor Părinţi.

Hai că începe Postul, aşa că terminaţi cu prostiile, băieţi catehizaţi pe Google!

Ne puteți urmări și pe Google News