Revelația naționalei tricolore la ultimul meci este un fotbalist atipic pentru România.
Promovat din obscuritatea ligii secunde la Oțelul Galați în vara trecută, Alexandru Bourceanu a ajuns într-o jumătate de an să fie titular în Liga I și să debuteze în echipa națională la amicalul cu Croația (1-2, acum două săptămâni). Fostul mare internațional Ilie Balaci a făcut o obsesie pentru Bourceanu, considerând că gălățeanul ar trebui să fie titular incontestabil în prima reprezentativă a României, iar selecționerul Victor Pițurcă s-a declarat încântat de calitățile fizice ale nou-venitului.
EVZ: În urmă cu o jumătate de an jucai în Liga a II-a. Acum există voci care te cer titular la națională. Cum ai reușit? Alexandru Bourceanu: Nu știu, cred că prin ambiție. În perioada junioratului eram marginalizat de colegii de echipă, nu mă băga nimeni în seamă, pentru că eram mai liniștit. Atunci m-am închis în mine și m-am ambiționat. Mi-am zis în gând: «Lasă că le arăt eu lor ce pot!». Acum câțiva ani am vrut să mă las de fotbal. Vedeam că toți ajung la echipe mai bune și eu rămâneam ca vai de lume. A fost o perioadă grea pentru mine, câștigam 3 milioane de lei vechi pe lună!
Iar acum? Acum a început să-mi meargă din ce în ce mai bine, dar nu m-am schimbat. Tot cu maxi-taxi vin la antrenamente. Nu vreau să-mi iau mașină și nici măcar nu am permis de conducere. „Cea mai mare plăcere a mea e fotbalul în curtea școlii” Crezi că o să reușești să rămâi mereu așa modest? Nu o să ți se urce celebritatea la cap? E imposibil să rămâi sută la sută cu picioarele pe pământ, recunosc asta. Dar să știți că mie nu îmi place să beau sau să pierd nopțile prin cluburi. Eu nu am călcat în viața mea într-o discotecă! Cred că am fost o dată la un bal, când eram în liceu. Atât. Nu-mi place, de aia nu mă duc în cluburi. Ce să caut eu acolo?
Dar ce-ți place să faci în timpul liber? Să joc fotbal în curtea școlii. Pe ciment, nu pe teren sintetic. Asta e cea mai mare plăcere din viața mea! Anul trecut, jucam dimineața meci de Divizia B și după-amiază mergeam și în curtea școlii, la fotbal. Acum nu-mi mai permite regulamentul de la club, dar în vacanțe tot mă mai duc câteodată. Uneori mă joc și pe calculator. Am descoperit și eu acum doi ani calculatorul... Până atunci nici nu visam la așa ceva, pentru că părinții mei nu-și permiteau.
Te simți în stare să intri titular în meciul cu Serbia? Cum să joc eu titular? Măcar să fiu în lot, să ajut pe la antrenamente. Să nu se înțeleagă că eu refuz naționala. Doamne-ferește! Dacă domnul Pițurcă o să considere că pot ajuta, atunci voi intra pe teren și o să alerg până îmi ies plămânii pe gură.
MODESTIE „Nu sunt fotbalist, doar purtător de echipament” Deși a bifat o selecție în echipa națională și este titular incontestabil la Oțelul Galați, Alexandru Bourceanu nu îndrăznește să se considere fotbalist, iar din glasul său poți să te convingi că sub modestia pe care o afișează nu se ascunde un aer de ipocrizie. „Eu nu mă consider fotbalist. Poți să-mi zici purtător de echipament sau cum vrei tu.
Dacă eu sunt fotbalist, ăia de la AC Milan ce sunt? Când o să am câteva zeci de selecții în națională și o să ajung într-un campionat puternic, atunci poți să-mi spui așa. Aș vrea la un club mare, dar nu știu dacă sunt în stare. Am zis să ajung și eu măcar prin Rusia, pe undeva, într-un campionat cât de cât bunicel”, mărturisește gălățeanul.
Recomandările noastre
