Florian Bichir: "Paşapoartele biometrice au iscat un nou tumult în societatea românească, îndeosebi cea creştină."
E drept că ai noştri guvernanţi s-au grăbit cu legea, dovedind din nou că doresc să fie mai catolici decât Papa în faţa Uniunii Europene. Preoţi şi părinţi înduhovniciţi au atacat aceste paşapoarte, catalogându-le drept un semn al Antihristului, o pecete a Satanei, un cod 666. Alţii, mai moderaţi, au văzut doar o dezvoltare a tehnologiei, încercând să calmeze fierbinţeala.
Săptămâna aceasta, Asociaţia Ziariştilor şi Editorilor Creştini a organizat o dezbatere pe această temă. N-am fost prezent, din motive de sănătate. Din nefericire, totul s-a terminat cu un fiasco, iar cele două tabere au deschis ostilităţile prin atacuri directe, unele suburbane, pe bloguri.
Nu pot spune dacă sunt pro sau contra paşapoartelor biometrice, pentru că nici eu nu m-am dumirit bine. Mai am de studiat. Oricum, nu cred că diavolul îţi poate fura sufletul printr-un cip. Nu s-a pierdut credinţa în temniţele bolşevice, iar Hristos este cu noi până la sfârşitul veacurilor. În plus, un creştin autentic nu este un fricos, ci un luptător. Nu intră în panică, pentru că are ca platoşă pe însuşi Mântuitorul. Un astfel de scandal a existat şi există şi în Grecia. Tradiţionaliştii au respins imediat această inovaţie. A mai existat un scandal al paşapoartelor numerotate cu 666. Când au apărut noile cărţi de identitate în care religia nu mai este menţionată, lumea iar s-a revoltat. Grecul, dacă i-ai furat sau i se pare că îi furi credinţa, ia foc. Am văzut monahi bătrâni ţinându-şi vechile buletine la icoană şi umblând cu xeroxuri, de frică să nu piardă originalul. Treptat, lumea s-a liniştit, s-a întors în Biserică, la matca sa.
Altceva este însă trist, lucru demonstrat de dezbaterea AZEC. Că nu putem fi uniţi, că după ce există o mână de jurnalişti creştini şi aceştia sunt dezbinaţi. Ştiu asta pentru că am fost membru fondator, dar m-am retras la timp. Am alte lucruri mai bune de făcut decât să-mi irosesc energia explicând la infinit că nu sunt homosexual, evreu, mason sau alte elucubraţii. Acuzaţii care le-au făcut o reală plăcere la un moment dat unor membri de marcă AZEC. Simpla simpatie pentru diferiţi ierarhi nu-ţi permite să arunci cu zoaie sau să te bucuri când un coleg este împroşcat cu noroi.
În plus, nu pot sta la aceeaşi masă cu un individ care are luat la bătrâneţe un strălucit bacalaureat la Ciorogârla şi care crede că e al doilea Moise, poate despica apele. Catehizat la apelul bocancilor, „patriotul“ şi „ultraortodoxul“ i-a umplut de scuipaţi pe toţi cei pe care i-a întâlnit. Printre ei şi pe Mitropolitul Bartolomeu, cu care se poza de Florii. Atunci trebuie lăudat, pentru că avea ordin să fie anti-Daniel. Ultimele victime sunt cei din AZEC. Dacă n-aş fi iertător din fire, aş putea zice că bine le-a făcut, din moment ce s-au înhăitat cu un astfel de specimen, în faţa căruia până şi ultima târfă babiloniană poate fi considerată o domnişoară cu pension. Mă doare însă dezbinarea produsă de această vietate care a pornit un adevărat Jihad ortodox. Şi mult mai dramatic este că sunt oameni care-l cred, culmea, oameni de mare calitate şi creştini autentici.
„Şi vă îndemn, fraţilor, să vă păziţi de cei ce fac dezbinări şi sminteli“ (Romani 16, 17). Poate că o dezbatere asupra acestor paşapoarte biometrice e necesară. Dar într-un adevărat duh creştin, fără istericale şi indivizi ciudaţi. Voi ce credeţi?