Patriarhul Daniel ar putea fi mai degrabă lider de sindicat decât şef de guvern, căci nimeni din România nu a demonstrat până acum o capacitate similară de a mobiliza masele.
În 2006, de pildă, ultimul an în care slujba de pe 27 octombrie de la Patriarhie a fost oficiată de PF Teoctist, unele ziare vorbeau despre prezenţa a "mii de pelerini veniţi pentru a se închina la moaştele ocrotitorului Bucureştiului". Alte ziare, mai îndrăzneţe şi fără scrupule de rigurozitate, au rotunjit: "10.000 de credincioşi". De trei ani a avut nevoie noul patriarh pentru a se vorbi de un număr însutit. "Un milion de pelerini pe Dealul Mitropoliei", a titrat mai toată presa deunăzi. Fireşte, nimeni nu i-a numărat nici de această dată pe credincioşi şi nimeni nu poate demonstra că au fost atâţia cu adevărat. Cum sursa primară a informaţiei este neidentificabilă, putem presupune că mai degrabă au fost câteva sute de mii. Oricum însă, liderii sindicali ar trebui să se simtă umiliţi de mobilizarea pentru Dealul Mitropoliei. În aceeaşi zi de 27 octombrie, ei nu au reuşit să adune pentru o manifestaţie împotriva actualei guvernări nici măcar jumătate din numărul estimat de 80.000 de protestatari.
Numărătoarea propriu-zisă este însă destul de puţin relevantă în această discuţie. Important de semnalat e că dacă avem în vedere, bunăoară, ultimul deceniu, cele mai mari adunări de oameni, după cifre estimative, sunt cele care l-au avut ca factor mobilizator pe PF Daniel. De mulţimi de un milion de oameni s-a mai vorbit până în 2006 la Iaşi, când hramul Sfintei Cuvioase Parascheva era orchestrat de acelaşi ierarh. Într-un top de anul acesta al locurilor de pelerinaj din România, realizat - iarăşi trebuie să precizăm - după cifre estimative, Iaşiul, sub păstorirea mitropolitului Teofan, mai atrage doar 500.000 de pelerini, aflându-se încă înaintea locului de pelerinaj catolic de la Şumuleu-Ciuc, unde - s-a spus - de Rusalii au fost 300.000 de credincioşi. Pragmatic vorbind, în faţa acestei evoluţii spectaculoase a cifrelor, marea majoritate a pelerinilor ortodocşi din România par a nu avea atât evalavie pentru moaştele unui sfânt sau altul, cât răspund ştiinţei de a persuada a unui lider, în speţă patriarhul. Altfel s-ar putea face deducţia absurdă că moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva erau de două ori mai tămăduitoare în urmă cu cinci ani, iar ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou de o sută de ori mai puţin. Nu, în realitate cred că cele câteva mii de pelerini care urcau Dealul Patriahiei la sfârşitul lui octombrie până în 2007 reprezentau "nucleul dur". Erau cei care, fără a avea prea multe informaţii, se aflau acolo pentru a se ruga sfântului în speranţa de a fi izbăviţi de păcate şi de a scăpa de un necaz.
Între timp, laboratorul de marketing ale PF Daniel şi-a făcut datoria. Lângă moaştele Sfântului a fost aşezată o părticică din lemnul Sfintei Cruci. Lemnul Sfintei Cruci a fost adus de însuşi mitropolitul Pavel de Drama. Iar la importantul eveniment a fost invitat şi Patriarhul Ecumenic Bartolomeu. Iar trustul de presă "Basilica" a avut grijă ca acest lucru să se afle în toate parohiile. Aceasta nu este decât o ipoteză de lucru pentru decriptarea mecanismului ce a făcut posibil succesul din Dealul Mitropoliei. Sunt convinsă că în joc au fost puşi mulţi alţi factori favorizanţi, iar printre ei - ar spune probabil reprezentanţii Bisericii - a fost chiar Sfântul Duh. Eu însă îmi imaginez că pe noptiera PF Daniel, lângă Biblie, şade o carte de Philip Kotler. Este de presupus că toată strategia de marketing a PF Daniel vizează în ultimă instanţă construirea Catedralei Mântuirii. Nu cu banii pelerinilor, care nu sunt totuşi deloc de neglijat, după bilanţurile făcute la Iaşi pe vremea numărătorii ce ajungea la un milion de persoane. Dar cu banii oamenilor de afaceri, ai marilor companii, ai unor instituţii, care s-au convins de spiritul de organizator şi administrator al patriarhului, da. Pe potenţialii contributori nu-i interesează că unii nu-l consideră pe PF Daniel un teolog strălucit. Sau un predicator electrizant. Ci cât de bine ştie să folosească banii şi influenţa.
Recomandările noastre
