Câţiva zeci de proprietari de maşinuţe Volkswagen tip „Broscuţă” s-au adunat, în weekend, pentru a se făli cu automobilele lor, spre deliciul trecătorilor.

Sunt oameni în toată firea, unii mai solizi, alţi cu un vag aspect flower-power, unii lucreză la bancă, alţii sunt artişti, doctori sau puşti care, la 18 ani, au primit prima lor maşină într-o formă mai deosebită.

Posesorii de VW „Broscuţe” se jură că e un hobby care ţine o viaţă, pentru că dragostea pentru aceată maşinuţă veche nu dispare, odată ce s-a instalat.

Marea întâlnire a posesorilor de „Broscuţe” din toată ţara

La Timişoara s-au întâlnit în weekend posesorii de „Broscuţe” din toată ţara.

Şi-au fixat statul major la Muzeul Satului, apoi au dat ture prin oraş, „s-au dat” rotunzi la mitingul aviatic şi la mall, spre deliciul timişorenilor care s-au grăbit să-şi ducă copiii să vadă maşinile mici şi colorate, parcă desprinse din desene animate.

Galbene, roşii, verzi, argintii, negre sau albastre, unele pictate cu flori, zeci de broscuţe VW şi-au etalat, în oraş, rotunjimile. „Stăpânii” lor n-au mai încăput în piele când miile de Timişoreni s-au oprit în loc să le privească şi să se fotografieze cu ele.

A făcut Turul Europei cu un microbuz VW din ’77

„E greu să ai pasiunea asta”, spune Andrei Dragomir, un designer de 25 de ani, iniţiatorul „broscărelii” cu parade. Conduce un microbuz din ’77, galben, cu care, anul trecut, a făcut turul Europei.

Tânărul povesteşte că o „Broscuţă” a fost prima lui maşină. Avea fix un an când tatăl său a achiziţionat „maşina familiei”, un VW Beetle. A fost prima sa maşină, şi atunci, dar şi mai târziu, căci, după ce a luat carnetul, la 18 ani, pe ea a condus-o.

În general, spune Andrei, ajungi să ai o „Broască” într-un moment sau altul al existenţei, după care „te prinde”. „A avea o «Broască» nu este sinonim cu a fi cool sau în trend. Pentru unii e întâmplător, pentru alţii e o ches tiune pur financiară. Dar, în general, e o chestiune care te prinde”, explică designerul.

Lui, microbuzul i-a devenit, pe lângă maşina folosită zilnic, şi „prieten şi casă”, mai ales în cele 40 de zile cât a cutreierat Europa, vara trecută.

„Îţi vine să te opreşti şi să te joci cu ea” Lăsând deoparte investiţiile în dotări (a cumpărat-o cu 2.000 de euro acum trei ani şi a mai investit în ea circa 5.000 de euro, cea mai importantă dotare fiind trecerea alimentaţiei pe GPL), a avea o maşină VW Beetle, un kafer, cum spun nemţii, o „Buburuză” cum o numesc băimărenii, sau o „Buba” după cum o apelează sârbii, este o permanentă sursă de bună dispoziţie. „Broscuţa” e antidotul oricărei depresii, recunosc toţi posesorii de astfel de maşini, dar şi cei care, privindu-le cum rulează în trafic, nu se pot abţine să nu zâmbească. „O vezi aşa micuţă şi colorată, e aşa drăguţă că îţi vine să o opreşti şi să te joci cu ea ca şi cu un puiuţ de animal”, explică Corina Petrescu.

Andrei Dragomir mărturiseşte şi el: „M-am obişnuit să se uite lumea după mine când sunt la volan, iar copiii îmi fac tot timpul cu mâna. E mai ciudat pentru cei care urcă prima dată alături de mine, şi nu înţeleg exact care-i faza”.

Raluca Rada, singura timişoreancă ce îl foloseşte zilnic pe „Bubu-Broschi”, un VW Beetle „Mexic” fabricat în 1975, zâmbeşte cu gura până la urechi povestind de maşinuţa ei gri-metalizat pe care i-a cumpărat-o tata, ca primă maşină. „E adevărat, vara e saună înăuntru, iar iarna e foarte frig, dar toate sunt compensate când, în trafic, toată lumea se uită după tine zâmbind, iar copiii te arată cu degetul. Te tonifică”, povesteşte tânăra de 25 de ani.

„Mi se întâmplă des să mi se cedeze locul în parcare”

Proprietarii de „Broscuţe” spun că acestea sunt maşinile perfecte. În primul rând pentru că „nici o altă maşină nu a rămas aşa de tradiţională, menţinându- şi forma aproape intactă şapte decenii”. Apoi, pentru că e aşa de mică încât are loc de parcare oriunde.

„Mi se întâmplă des să mi se cedeze locul de parcare, când apar cu «Broschi»”, a declarat Raluca Rada.

„A avea o «Broască» nu este sinonim cu a fi cool sau în trend. Pentru unii poate fi ceva întâmplător sau ceva pur financiar. Dar ajunge să fie o chestiune care te prinde.”, ANDREI DRAGOMIR, proprietar de VW „Broscuţă”

40 de zilea durat călătoria în jurul Europei cu un microbuz VW din 1977