Industria a reprezentat mândria economiei româneşti înainte de 1989. Totuşi, în prezent, industriaşii nu reuşesc să fie la fel de competitivi precum sunt cei din alte state europene. Unul dintre minusurile care îi ţine pe loc sunt automatizările, care permit eficientizarea procesului de producţie. Din acest punct de vedere, cel mai bine stau companiile din industria de petrol şi gaze. Evz.ro a stat de vorbă cu Ion Andronache, preşedintele Syscom 18, companie de automatizări cu activitate la nivel internaţional, pentru a afla problemele cu care se confruntă industriaşii români.
evz.ro: Cum aţi descrie situaţia automatizărilor în România, comparativ cu alte state europene, cum sunt Germania, Franţa, Polonia, Ungaria sau Cehia? Ion Andronache: După 1990, industria românească a intrat într-un con de umbră, din care vom ieşi cu greu. În momentul în care un prim ministru spune că industria românescă este un morman de fiare vechi, nu te poţi aştepta decât la distrugerea a tot ce s-a construit până atunci.
Cu mici excepţii, industriaşii români nu sunt competitivi pentru că nu sunt creativi, nu au eficienţă şi nu au cultura exportului. Faptul ca până în 1990 tot exportul României era controlat de câteva firme de comerţ exterior a constituit, de asemenea, un mare handicap.
În plus, firmele româneşti nu au primit nici un fel de ajutor de la statul român, ba, mai mult, au fost defavorizate în faţa firmelor străine. Automatizările nu fac excepţie. Din aceste motive, firmele care produc echipamente de automatizări nu au depăşit stadiul de simplă manufactură şi marea majoritate a firmelor sunt distribuitori sau integratori, ocupându-se aproape exclusiv de piaţa internă.
Putem fi competitivi la servicii, proiectare, dezvoltare software, integrare
Ar fi ridicol să ne comparăm cu Germania, Franţa sau Cehia. Putem să facem comparaţii cu Ungaria, Polonia sau Bulgaria, dar nu în favoarea noastră. În toată lumea bună, statul îşi protejeaza companiile locale. Nu pe faţă, pentru ca ar fi acuzaţi de favoritism, dar găseşte întotdeauna căi pentru a face acest lucru. Aceste lucruri sunt vizibile în Ungaria şi Polonia, ţări în care proiecte mari de automatizare au fost încredinţate firmelor locale. Dacă erau proiecte prea mari, erau eşalonate pe durate mai mari de timp. La noi acest lucru nu se întâmplă.
Nu numai statul este responsabil pentru situaţia existentă. Firmele româneşti de automatizare poartă şi ele o parte din vină, întrucât nu au suficient curaj să iasă la export. Nu mai putem exporta echipamente pentru că am pierdut startul în ceea ce priveşte producţia. În schimb putem fi competitivi la servicii, proiectare, dezvoltare software, integrare.
Dar comparativ cu SUA, China sau Japonia, unde se plasează România? Nu putem face comparaţie între România şi SUA, China sau Japonia. În aceste state sistemul funcţionează, există bani de investiţii, iar în automatizări, pornirea unei afaceri bazate pe producţie este simplă. Cultura exportului este puternică.
În toate aceste ţări există o bază solidă, iar firmele de automatizare sunt conectate la economia mondială. Unele mor, altele se nasc, altele sunt integrate în firme mai mari. Sistemul industrial functionează ca un organism care a depăşit masa critică.
Recomandările noastre
