Florian Bichir: "Cei care-l mai contestă pe Traian Băsescu sunt nişte oameni care nu înţeleg politica şi nici ce se petrece pe lumea asta."
Ca să nu le spun nişte neadaptaţi sau frustraţi. Traian Băsescu a fost ales drept preşedinte al României, şi nu o dată, ci de două ori. Asta-i democraţia şi trebuie să înţelegem odată pentru totdeauna jocul, fie că ne place sau nu. Voinţa poporului este suverană, nu poate fi pusă în discuţie. Dacă suntem câr cotaşi - iar la „sportul” acesta suntem campioni mondiali - putem să-i găsim lui Traian Băsescu o sumedenie de defecte. Să-l caricaturizezi per manent, ba chiar să-l diabolizezi. Nu ne va ajuta la nimic, pentru că omul acesta chiar a ieşit învingător din două scrutine electorale universale. Românii l-au dorit preşedinte, l-au vrut liderul lor. Restul sunt basme de adormit copiii.
Permiteţi-mi o mărturie personală. Eu nu l-am votat pe Traian Băsescu. Am dorit o schimbare, nemulţumit de lucrurile petrecute în cei cinci ani de mandat. De când mă ştiu votez cu schimbarea, aleg alt personaj decât cel aflat la putere. Cu speranţa, poate deşartă, că se poate schimba ceva în ţara aceasta. Cu obsesia că, prin rotirea oamenilor din vârf, România poate intra pe un făgaş normal. Că politicienii nu trebuie să devină nemuritori la putere. Că trebuie să simtă şi gustul opoziţiei, după aerul tare al guvernării. Poate sunt naiv sau prost, spuneţi-mi cum doriţi. Speranţa din sufletul omului moare ultima. Visez încă la o Românie prosperă în care copiii mei săşi facă un viitor, să-şi construiască un destin!
Aşa că nu l-am votat pe Traian Băsescu. Din principiu! Aş fi pus ştampila pe oricine. Însă, odată terminat scrutinul electoral, am înţeles ceea ce alţii refuză cu obstinaţie să o facă şi în ziua de astăzi, că Traian Băsescu este preşedintele României pentru viitorii cinci ani. Iar un preşedinte trebuie respectat. E, până la urma-urmei, un simbol, un om în care românii şi-au pus încrederea. Din acest punct de vedere, Traian Băsescu trebuie apreciat şi tratat cu atenţia cuvenită. Nu putem face băşcălie chiar de orice în această ţară, pentru că nu vom mai avea chiar nimic sfânt!
Traian Băsescu este regele neîncoronat al României. Nimeni nu-i poate contesta supremaţia. Poate doar cei care nu se pricep la politică, refuză regulile jocului sau se comportă precum acei soldaţi japonezi care refuzau să se predea, deşi „Ţara Soarelui Răsare” pierduse războiul de câţiva ani buni.
Altceva însă îmi doresc de la pre şedin tele României. Să fie un adevărat lider şi să scoată ţara aceasta din criză. Şi eu, ca şi alte milioane de români, aş tep t un semn, o comandă. O direcţie spre care să o luăm. Tăcerea nu-i benefică. Sunt convins că dacă preşedintele ar ieşi şi ar spune: „Români, trebuie să săpăm un şanţ de aici şi până la Bruxelles ca să scăpăm de criza aceasta nenorocită”, lumea s-ar încolona. Iar eu aş fi printre primii care ar pune mâna pe o lopată.
Aşteptarea aceasta care pluteşte în jur şi incertitudinea zilei de mâine strivesc. Nimeni nu ştie ce să facă. Sistemul corupt roade din societate ca un cancer, politicienii sunt din ce în ce mai ticăloşi, iar noi fără nicio speranţă, debusolaţi, privim de jur-împrejur. Aici văd eu rolul, aproape istoric, al unui lider adevărat. Să fie alături de ţară şi să-i dea o linie conducătoare, să traseze un program. Un preşedinte autentic trebuie să se implice. Să lase coteriile de partid deoparte şi să fie - iată, aici îi dau dreptate lui Traian Băsescu - „un preşedinte jucător”.
Destinul unui preşedinte, al unui conducător este legat implacabil de cel al ţării. Din punct de vedere imagologic, românii îl văd pe preşedintele ţării precum odinioară pe Vodă. Nici nu-i interesează ce face guvernul, pentru că în percepţia lor ţara este condusă de preşedinte. El este făcut vinovat pentru toate dezastrele, el este lăudat pentru succese. El este, până la urma-urmei, un paratrăsnet al mulţumirii sau nemulţumirii po pulare. Iar Traian Băsescu ştie acest lucru, ca un o politic redutabil ce este. Din acest punct de vedere nu înţeleg tăcerea preşedintelui. Eu cred că nu o înţelege nimeni. Toţi aşteaptă o direcţie, un sfat, ceva. Şi eu, precum alţii, stau cu lopata pregătită!
Recomandările noastre
