Aleutine. Destinaţie aproape imposibilă. Paradisul focilor şi pescarilor de crabi de Alaska

Aleutine. Destinaţie aproape imposibilă. Paradisul focilor şi pescarilor de crabi de Alaska

Insulele Aleutine sunt situate între Asia şi America de Nord în Oceanul Pacific de Nord, la sud de strâmtoarea Bering, separând Oceanul Pacific de Marea Bering

Arhipeleagul aparţine Statelor Unite ale Americii, formând un lanţ de 150 de insule cu o lungime de 1.750 km, şi o suprafaţă de 37.850 km², având spre vest la o depărtare de 325 km insulele Comandor ce aparţin de Rusia, care sunt despărţite de Aleutine prin Groapa Kurilelor ce atinge adâncimea de 5.139 m. Aleutinele au doar 6.000 de locuitori, numai şapte dintre insule fiind locuite, aceştia fiind vânători de animale de blănuri şi pescari.

Insula principală este Unalaska cu portul principal Dutch Harbor. Cu toate că insulele se prezintă sub forma unui şirag continu în formă de arc care limitează limita nordică a Pacificului, insulele sunt subîmpărţite în mai multe grupe, aşa cum sunt: Fox Islands, Islands of Four Mountains, Andreanof Islands, Rat Islands, Near Islands sau în grupe mai mari ca Delarof Islands, Krenitzin Islands şi die Semichi Islands.

Caloriferul focilor

Aproape în tot timpul anului, arhipelagul este învăluit în ceaţa care se formează din cauza contactului dintre curentul de apă rece care coboară din Oceanul Arctic, prin strâmtoarea Bering, şi apa oarecum mai caldă din Pacificul de Nord. Când este senin se văd de la câţiva kilometri coastele insulelor negre, râpoase, cu vulcani încă activi, din crapăturile cărora ies continuu vapori de apă. În cele mai multe insule trăiesc milioane de foci, care în timpul iernii se încalzesc la aburii calzi ce ies din adâncurile Pământului, motiv pentru care insulele au fost numite şi “Caloriferul focilor”. Vânturi puternice măturp încontinuu arhipelagul, fapt pentru care cercetătorul american Banck le-a numit “Leagănul vanturilor”. Ca şi în arhipelagul vecin, al Kurilelor, forma insulelor se schimba mereu din cauza intensei activităţi vulcanice.

Doi ruşi au stat trei ani printre aleuţi

Primele vesti despre existenţa Aleutinelor au fost aduse de exploratorul Bering în anul 1742. Peste 16 ani, arhipelagul a fost vizitat de vânătorii ruşi Stepan Glotov şi Savin Ponomariov. Ei au descoperit insulele Alka şi Umnak. Când au debarcat au fost întâmpinaţi de o ploaie de săgeţi, dar peste putin timp au reuşit să căştige prietenia bastinasilor, numiti aleuţi. Pe vânătorii rusi i-a surprins numărul enorm de vulpi, fapt pentru care le-au numit “Insulele vulpilor”. Glotov a vazut cum aleuţii îşi cos hainele din piele de focă, cum ăşi procura focul prin frecarea a două surcele, cum meşteresc din oase de peşte cârlige pentru pescuit şi cum scobesc cu răbdare, cu ajutorul scoicilor ascuţite, bucapţile de lemn aruncate de mare la mal, făcând din ele bărci. El povestea ca aleuţii poartă înfipte în buza inferioară plăci de os. Aceste plăci le scot din buze doar atunci când le moare un membru din familie, în semn de doliu. După trei ani de şedere în mijlocul acestor oameni nu prea blânzi, dar ospitalieri, vânătorii ruşi s-au întors în Kamceatka cu corabiile ticsite de blănuri.

Ruşi au vândut insulele ctre SUA, odată cu Alaska, în 1867

Arhipelagul Aleutinelor a aparţinut Rusiei până în anul 1867, când a fost cedat Statelor Unite împreună cu Alaska. De atunci şi până în prezent, viaţa celor catorva mii de aleuţi care trăiesc acolo nu s-a schimbat aproape de loc. Aleuţii se inrudesc cu eschimoşii şi vorbesc o limbă asemănătoare. Ei se ocupă, preonderent, cu pescuitul şi vânătoarea animalelor marine. Căţiva cercetatori americani au explorat arhipelagul sş au găsit în peşteri morminte în care aleuţii erau îngropaţi împreună cu uneltele lor de vânătoare. Examinandu-le cu ajutorul metodei radioactive - Carbon 14 - s-a constatat că aceste unelte au o vechime de aproape 2 000 de ani.

De interes militar major

În timpul celui de-al doilea razboi mondial americanii au construit în insula Unalaska baza navala de la Dutch Harbour, iar în celelalte au instalat semnalizatoare de ceaţă. Astăzi, arhipelagul posedă două staţii meteorologice şi un laborator oceanologic.

Lanţul de insule a devenit cunoscut, în ultimii ani, mai ales seriei de documentare depre pescuiul preţiosului crab de Alaska, de pe posturile Discovery şi National Geografic. Pe insule se poate ajunge, în principal pe mare, când e vreme bună, sau cu avionul, numai de pe aeroporturile din Alaska.