Olanda reprezintă pentru întreaga lume un miracol social şi economic. Deşi este una din ţările în care salariaţii petrec cel mai puţin timp la serviciu, Olanda este extrem de productivă, balanţa comercială este pe plus, iar din punct de vedere al calităţii vieţii se află pe unul din primele locuri în lume. Cum au fost posibile toate acestea?
În 1982, reprezentanţii angajaţilor şi salariaţilor au semnat convenţia de la Wassenaar, prin care sindicatele acceptau salarii mai mici, în schimbul reducerii orelor de muncă şi creşterii locurilor de muncă în sistem part-time.
Pactul a pus capăt presiunilor inflaţioniste şi a dat naştere unei economii care a fost denumită de atunci "miracolul olanez", scrie Bloomberg. Rata şomajului a scăzut de la 12 la 5%. Numărul celor care lucrau part-time a crecut puternic.
Media orelor de lucru dintr-o săptămână a scăzut cu 3 ore. Olandezii, în timp continuau să muncească din greu, au început să ia tot mai în serios şi timpul liber.
În 2000, parlamentul olandez a aprobat legea privind ajustarea orelor de muncă. Potrivit legii, angajatorii pot refuza salariaţilor să treacă de la un regim-full time la unul part-time, doar dacă probează faptul că această reducere a timpului de muncă ar crea prejudicii serioase firmei.
Angajaţii care lucrează part-time îşi păstrează joburile, ca şi oportunităţile de promovare şi plata pe oră. Se păstrează de asemenea asigurarea de sănătate, precum şi dreptul la concediu în caz de boală, la pensie şi vancanţă. Legea îi ajută enorm pe părinţi, care trebuie să aibă grijă de copii.
În 2007, un studiu Unicef poziţiona calitatea vieţii copiilor din Olanda pe primul loc în lume. Olanda este un exemplu cât se poate de convingător că o economie care funcţionează foarte bine poate coexista cu un număr rezonabil de ore de muncă. Studiu de caz Leslie Perlow şi Jessica Porter de la Harvard Business School au derulat un studiu prin care au arătat că dacă angajaţii au la dispoziţie mai mult timp liber atunci performanţa economică se îmbunătăţeşte.
Studiul s-a derulat într-o companie din Boston, la cercetare participând două grupuri. Angajaţii din primul grup lucrau câte 50 de ore pe săptămână sau chiar mai mult, săreau peste vacanţe şi erau permanent la dispoziţia angajatorilor. Cei din al doilea grup lucrau câte 40 de ore pe săptămână, îşi luau concediu şi îşi lăsau telefoanele la serviciu, pentru a nu fi deranjaţi în timpul liber. Studiul a relevat că angajaţii din al doilea grup erau mult mai mulţumiţi şi încântaţi de locul de muncă. Ceea ce nu reprezintă o surpriză.
Dar cercetarea a demonstrat de asemenea că aceştia dădeau dovadă de o capacitate de învăţare şi comunicare mai mare decât în primul grup, şi că produceau mai mult decât colegii din primul grup.
Recomandările noastre
