Cum spuneam, acest serial este despre memorie şi istorie. Anul 1958 inaugura prăbuşirea politică a tatălui meu.
Anchetat sub acuzaţia de fracţionism, fostul veteran şi mare mutilat al Războiului Civil din Spania, director adjunct al Editurii Politice, şeful catedrei de socialism ştiinţific a Universităţii "C. I. Parhon" din Bucureşti, era exclus din PMR în februarie 1960 într-o şedinţă desfăşurată la editura unde lucrase începând din 1948. Din momentul declanşării anchetei (condusă de vicepreşedintele Comisiei Controlului de Partid, generalul de securitate Janos Vincze, cunoscut şi ca Ion Vinţe), tatăl meu a fost tratat ca un paria de foştii camarazi. Cu foarte puţine excepţii (familia Văleanu, familia Francisc şi Aurelia Mihai, farmacista Sanda Sauvard, prietena mamei mele din anii Războiului Civil şi, fireşte, rudele apropiate) nimeni nu ne mai călca pragul casei. Sora mea Rodica era bună prietenă cu Gabi Gavriliuc, fiica lui Mihai Gavriliuc, membru al CC, adjunctul lui Drăghici la MAI şi şeful DIE (înaintea lui Nicolae Doicaru). Mergeam împreună cu ea la Gabi acasă, pe Muzeul Zambaccian, generalul Gavriliuc părea afabil. În 1960 era el însuşi exclus din PMR sub acuzaţia că a tăinuit legăturile din juneţe cu Frăţiile de Cruce. Fusese unul dintre devotaţii membri ai înfiorătoarei Comisii a Controlului de Partid, acum căzuse el însuşi victimă a Marelui Mecanism. A fi exclus din partid echivala cu o excomunicare. Simplul "Bună ziua" adresat unui exclus implica un mare risc.
Spun asta pentru că, în perioada 1963-,64, când tatăl meu era încă exclus din partid, Nicu a venit de câteva ori la mine, a stat la prânz, a mâncat omleta gătită de bunica. Este greu de crezut că nu se ştia acasă unde merge, cu cine se vede, cu cine se plimbă. Tatăl meu m-a chemat într- o seară şi, pe un ton cât se poate de calm, mi-a spus: "Ar fi preferabil să te întâlneşti cu Nicu Ceauşescu în altă parte, nu la noi acasă. Sunt cărţi şi reviste de tot felul aici, cine ştie ce va povesti el acasă". Am înţeles, m-am conformat, Nicu nu a mai trecut pe la noi. Am mers însă eu cu el la ştrand, prin parcuri, cu bicicletele la Băneasa, conversând despre tot ce puteau discuta doi adolescenţi la vârsta de 13 ani. Îmi povestea despre filmele occidentale pe care le vedeau la studioul "Sahia", inclusiv "West Side Story", unul din filmele sale favorite. Mama lui Nicu era cea mai buna prietenă a Nataliei, mama Lenei Răutu. Le vedeam plimbându-se pe "Jdanov" (rebotezat Primăverii după 1962) pe Stela Moghioroş, Elena Ceauşescu, Sanda Rangheţ, Natalia Răutu şi Tina Chivu. Am povestit acum câţiva ani, în "Almanahul Caţavencu" despre vizita mea cu Nicu la bunicii săi, în vila din curtea pe care o împărţeau cu familia celui mai proeminent fiu. Casele au fost demolate la sfârşitul anului 1964, au fost construite în loc vilele din Bulevardul Primăverii 50 (aceasta a fost adresa oficială a lui Nicolae şi a Elenei Ceauşescu până în clipa căderii regimului). A propos de plimbări, eram cu toţii înnebuniţi să mergem cu bicicleta. Mărcile de biciclete erau indicatori de statut. Copiii de ştabi aveau biciclete Peugeot, Oscar Egg şi Condor, cumpărate de la Gospodăria de Partid, de unde achiziţionau, pe preţuri de nimic, haine, încălţăminte şi câte altele. Dacă aveai noroc şi părinţii aveau ceva bani, nu puteai spera decât la o bicicletă "Dinamo", "made in DDR". Mulţi colegi de la "28" şi "24" nici măcar nu aveau bicicletă. Ar mai fi de povestit despre deschiderea patinoarului "Floreasca" şi etalarea patinelor străine de către odraslele nomenclaturii. Veneau acolo copiii Licăi Gheorghiu, Sanda, Ghiţă şi Mândra. Veneau Maia Patilineţ, supraponderalul Florin Dănălache, fiul monstrului de la Capitală, Zoia Ceauşescu, cred că şi Bebe Gaston (Ileana Marin), fiica boss-ului Planificării. Altminteri un copil sfios, rezervat, cu explozii imprevizibile de nervozitate agresivă, Nicu era fericit pe bicicletă. Bântuia cartierul în lung şi-n lat. La vremea respectivă (şi mulţi ani după aceea) avea obiceiul să-şi sugă degetul. Mai târziu, lacheii care îl linguşeau cu neruşinare, aparatcikii UTC-ului, îl porecliseră "degetarianul". Unul dintre efecte a fost deformarea danturii, o împingere în faţă a dinţilor de pe maxilarul superior. Am avut ocazia să citesc, în perioada lucrului la "Raportul Final", documente semnate de şeful Sectorului Special (grupul select de medici ai protipendadei), doctorul Vsevolod Bilyk, legate de călătoriile lui Nicu, prin 1961-,62, pentru tratament dentar în Elveţia. Mergea acolo împreună cu mama sa, de care a fost întotdeauna extrem de legat. Comentariile la acest articol sunt suspendate! Citiţi şi:
- SENATUL EVZ: Cine a fost Nicu Ceauşescu? Ispita comunismului dinastic (I)
- SENATUL EVZ: Cine a fost Nicu Ceauşescu? Ispita comunismului dinastic (II)
- SENATUL EVZ: Cine a fost Nicu Ceauşescu? Ispita comunismului dinastic (III)
- SENATUL EVZ: Cine a fost Nicu Ceauşescu? Ispita comunismului dinastic (IV)
- SENATUL EVZ: Cine a fost Nicu Ceauşescu? (V) Ispita comunismului dinastic
Recomandările noastre
