Mare descumpănire în kommentariatul bucureştean după ce ambuscada mogulilor PDL l-a îndepărtat pe guralivul ministru Lăzăroiu din post. Nu de alta, dar armatele care concepuseră în ultimele trei luni o strategie şi puseseră artileria în poziţie, se trezesc acum că ţinta dispare fără urmă.
Deruta celor ce ne livrează interpretarea canonică a vieţii publice s-a văzut în lipsa de reacţie: în ziua respectivă şi încă două după aceea, a fost silenzio stampa, de unde în mod normal orice răhăţel e zvârlit în toate ventilatoarele televizate care mişcă. Sar asta, deşi conflictul devenise vizibil înainte, când conservatorii PDL din Senat boicotaseră o şedinţă doar ca să nu voteze importanta lege-cadru a asistenţei sociale.
Lucrurile n-ar fi dramatice dacă nu s-ar fi investit atâta energie în confecţionarea unei poveşti cu zâne şi balauri, în care Lăzăroiu urma să aibă un rol mare în anul electoral 2012. Manevrat de păpuşarul Băsescu, el trebuia să se cocoaţe în fruntea partidului - sau, alternativ, să construiască alături o largă mişcare populară - ca să aducă victoria anul viitor şi să se aleagă el însuşi preşedintele ţării în 2014. Iar în dictatura Băsescu, se ştie, PDL şi Boc sar ca djinnul când freacă preşedintele lampa. Praful s-a ales acum din acest drăguţ consens narativ în care funcţionau grosul mass media şi opoziţia deopotrivă, de vreme ce partidul a ejectat omul tiranului. În plus, se vede cam ce discernământ au analiştii care au făcut din miniştri ca Lăzăroiu sau Funeriu direcţia principală a criticilor anti-PDL. Critici meritate de partid, fără îndoială, dar dacă e să vorbim de corupţia şi clientelismul acestuia, nu vi se pare că actualii complotişti anti-Lăzăroiu, în frunte cu secretarul general Ioan Oltean, Berceanu & comp sunt subiecte ceva mai miezoase şi curios neglijate? Ceea ce îmi aduce aminte de o altă lipsă de discernământ, evident mimată, a acelora din societatea civilă care cu ani în urmă dădeau asistenţă juridică lui Dan Ioan Popescu, investigat de ANI. Din puzderia posibililor abuzaţi de autorităţi, colegii ONG-işti nu găsiseră pe cineva mai lipsit de mijloace decât familia lui DIP, deci făceau din ea un caz-model de drepturile omului, pe banii donatorilor care asistau fortificarea statului de drept. Îşi asumă astăzi, când justiţia a decis că averea lui DIP nu se justifică, ci se confiscă, acel flagrant exemplu de folosire a literei legii contra spiritului său? Îi întreabă cineva ceva?
La fel acum: câte anchete, postări pe bloguri şi lătrături în talk showuri şiau încasat adevăraţii moguli ai PDL, comparativ cu sociologul ex-ministru? Cum naiba vine că toate trompetele mediatice, plus puzderia de binevoitori cu care se află ele în fructuos dialog, nu-şi găsesc niciodată timp să arate publicului elefanţii care ne tropăie prin sufragerie, cum ar fi afacerile cu energie; echipamente IT, inclusiv pentru ministerele de forţă şi servicii secrete; conflictele de interese din Finanţe pe inspecţii, returnări de TVA şi alte delicatese; sau conflictele de interese din teritoriu în sistemul fondurilor europene? E drept că Lăzăroiu însuşi a aruncat vorbăreţilor nenumărate nade politice, însă dincolo de miniştri şi lideri de partid buni de gură, există şi o realitate, nu? Cât de tare au fost puricate viaţa personală şi performanţele profesionale ale generalului imobiliar Oprea, care e în paralel şi cel mai de succes conducător de doctorate în drept (?!) din România (câte 20-30 deodată), şi anume la academia de tablagii Băneasa, prin comparaţie cu temele-fonfleu gen bacalaureatul şi calificările lui Funeriu? Nu vi se pare că, dat fiind interesul general şi miza, multe cruciade anti- PDL se epuizează în teme minore şi contra unor şoricei, în timp ce pachidermele conectate trans-partinic pasc liniştite păşunile publice? Câte jurnaliste-doberman l-au clănţănit pe secretarul general al PDL cu demisia, agresiv cum ştiu ele s-o facă când vor, pentru gafa cu înscrierea partidului la tribunal? Care să fie explicaţia? Există vreun blat naţional pentru ca unele lucruri, precum Hidroelectrica, sau judeţul Bistriţa, sau returnările de TVA, să fie băgate sub preş? Pentru ca primarului general Oprescu să nu i se arunce niciodată o omletă mai lipicioasă în freză, urmare a nenumăratelor fiasco-uri pe care le patronează, astfel încât să-i rămână neatinsă eticheta de primar-teflon? Pentru ca anumiţi baroni, chiar din criticatul PDL, să nu fie menţionaţi cu nume şi prenume, doar fiindcă îi pun din când în când o talpă lui Băsescu? Mulţi nu l-au înghiţit din diverse motive pe Lăzăroiu, dar întrebarea e: care-i de fapt alternativa, în termeni de acţiune? Când critici pe cineva, se presupune că ai în minte şi aşa ceva. X nu-i bun pentru că vorbeşte despre reformă, dar n-o face; dacă o face, sigur are vreun interes personal; dacă nu-i găsim nici interes personal, îl înjurăm că n-are bască; şamd.
Acum, Lăzăroiu a căzut de pe calul reformei protecţiei sociale şi al celei a PDL, teme pe care teoretic multă lume le promovează. Aştept să văd care va fi noua linie narativă pentru a justifica faptul că deşi ideile sale erau bune, el era rău, iar opinia publică poartă mai multă râcă politicienilor imperfecţi care schimbă câte ceva în direcţia corectă, decât celor perfecţi întru statul pe loc.
Recomandările noastre
