LOCUL I. La goalball, sport practicat de nevăzători, există un Dobrin şi un Hagi, iar pe preşedintele clubului care a câştigat campionatul îl poţi compara doar cu Laporta, şeful Barcelonei.
Dintr-un birou de la parterul unui bloc, la o aruncătură de băţ de stadionul din Trivale, "Nicolae Dobrin", antrenorul Ion Mărgescu face recensământul succeselor: "De şase ori locul I, de trei locul II şi de două ori locul III. Numai pe podium am stat". În Piteşti se aude că e un fel de Alex Ferguson. De mai bine de zece ani antrenează aceeaşi echipă. Măcar două zile pe săptămână, de fiecare dată la 7 fără un sfert, nouă jucători intră la antrenamente. Dintre aceştia, patru vor fi selecţionaţi în echipa de joc. Se fac exerciţii, alergare, deplasare stânga-dreapta, mişcări de viteză şi de reacţie, de forţă şi plonjoane.
Echipa, formată din membri ai Asociaţiei Nevăzătorilor din Argeş, se antrenează pentru meciurile de goalball, fotbalul celor care au probleme de vedere. "La început mi-a fost greu să lucrez cu nevăzători, era ceva nou pentru mine. Însă mam adapta repede. Comunicăm, mă dau lângă el şi le explic: «Mâna asta dă-o sus, pe asta las-o jos» şi prind repede. Mai vin din când în când cu câte un exerciţiu nou şi mai aud: «Iar aţi visat urât azi-noapte ». Dar nu e o problemă, eu am băieţi receptivi", spune profesorul, cel care în anii ’80 a fost şi arbitru în Divizia A.
Sportul cu clopoţel
Goalball se joacă în sală, 3 la 3, pe un teren mare cât unul de volei. Porţile sunt lungi de 9 metri şi înalte de 1,5. Echipa nu are voie să treacă de 6 metri, iar spaţiul e delimitat cu o sfoară pe care jucătorii o simt prin pipăit. "Toţi trebuie să poarte nişte ochelari de cârpă, maţi şi nu e voie să duci mână la ochi. Pentru ca şansele să fie egale şi să nu fie avantajaţi cei care mai văd un pic", explică antrenorul Mărgescu.
Mingea e una specială, seamănă cu una de baschet, iar înăuntru are un clopoţel. Se aruncă cu mâna, iar adversarii din cealaltă jumătate a terenului se culcă la pământ ca nişte popice pentru a o opri din drumul spre plasa porţii. Altfel, arbitrul fluieră gol. Jucătorii nu au voie să arunce de maxim două ori consecutiv, iar dacă se greşeşte, mingea îi este oferită adversarului. Un meci are două reprize de câte 12 minute, iar dacă diferenţa dintre cele două echipe e de 10 goluri se încheie jocul înainte de fluierul final.
Dobrin de la goalball
La goalball se fac şi transferuri, iar cel mai tare l-a făcut, evident, echipa argeşeană. După ce s-a desfiinţat reprezentativa Asociaţiei Nevăzătorilor din Bucureşti, Cosmin Calotă, un tânăr de 25 de ani, o mare speranţă a goalball-ului românesc, a ales să facă naveta de trei ori pe săptămână, cu trenul, din Capitală la Piteşti pentru antrenamente.
Când nu stă în sala de antrenament, cu urechile ciulite şi gata să înşface mingea cu clopoţel, e corector la o tipografie braille. Tot la Piteşti există şi un Dobrin al goalball-ului. Daniel Ghiţă are 33 de ani şi apără şi aruncă mingea din poarta de 9 metri de peste 9 ani de zile. "La început mi-a fost greu, până m-am acomodat cu zgomotul din sală şi cu mingea. Toţi fug de postul central, acolo se aruncă cele mai multe mingi care te pot lovi destul de puternic, dar mie îmi place să joc mai tare", spune goalball-istul. Ca să vină la antrenamente, face naveta vreo 10 kilometri. Şi ca să nu întârzie, pleacă de acasă pe la 6 dimineaţa.
Ghiţă are viaţă de noapte
Ce n-ar da un fotbalist să fie în pielea lui Ghiţă. Are viaţă de noapte şi nu oricum, cu învoire de la antrenorul Ion Mărgescu. La el în comună, viitorul Dobrin de la goalball a făcut o grămadă de oameni să chiuie şi să danseze cu foc pe la nunţi şi cumătrii. Cântă muzică populară la acordeon şi orice la orgă.
Echipa n-are nevoie de fizioterapeuţi. Daniel Măciucă (28 de ani) şi Dan Vasile Dina (43 de ani) lucrează ca asistenţi medicali balneo-fizio tera peuţi. Pe profesorul Mărgescu parcă l-ar mai strânge câte un muşchi din când în când, dar nici că s-ar lăsa pe mâna jucătorilor săi. "Că doar nu-s nebun, când or începe ăştia să-şi aducă aminte de toate antrenamentele, or să-mi plătească în timpul masajului toate datoriile", spune râzând antrenorul.
Câţiva fotbalişti, foşti elevi de-ai profesorului Ion Mărgescu, au dat verdictul: "Hai, dom’le, ce campioni, e simplu cu sportu’ ăsta!". "Şi uşor a fost. I-am pus să joace. Păi unora dintre fotbalişti le e frică să se arunce pe gazon, unde e moale. Pe podeaua sălii au sărit de două ori, au văzut că se lasă cu vânătăi serioase şi s-au răzgândit. «Da, domn profesor, e tare greu»", spune cu satisfacţie profesorul.
Steliştii învăţaţi cu vânătăi
Echipa Asociaţiei Nevăzătorilor Argeş e un fel de Barcelona la fotbal, au ras toate trofeele puse în joc. Comparaţia îi surâde lui Marin Stoica, şefului asociaţiei şi managerul echipei de goalball, care e un fan înfocat al preşedintelui clubului catalan, Joan Laporta. Asta deşi toţi goalballiştii piteşteni sunt stelişti convinşi şi nu scapă la audiţie niciun meci al echipei încă din Ghencea. Din când în când mai ascultă şi ce se vorbeşte prin emisiunile sportive.
"Îmi place să mă amuz la astfel de emisiuni. Acolo se depăşeşte decenţa şi bunul simţ. Însă nu trebuie să-i criticăm exagerat pe cei care conduc fotbalul, e ca în politică, sunt imaginea celor care i-au votat", crede Marin Stoica.
"Le e frică la toţi de noi. Cei din Constanţa s-au retras pentru că aruncăm mingea prea tare", îşi laudă jucătorii Mărgescu. Tactica e tot secretul, jucătorul din centru stă avansat, celelalte echipe se apără în linie.
ISTORIC
Cum a apărut goalball-ul, sportul nevăzătorilor
Jocul a fost inventat în 1946 de un austriac şi un neamţ pentru a-i integra pe soldaţii care şi-au pierdut vederea în timpul bombardamentelor din Al Doilea Război Mondial. În 1976, se fac primele demonstraţii la Toronto, în timpul Olimpiadei Speciale de Vară. Patru ani mai târziu, la Arnhem, devine sport oficial la Jocurile de Vară pentru paralimpici.
În campionatul din România sunt două competiţii, una între echipele din Sud şi cealaltă a echipelor de nevăzători din Nord. În iunie, la play-off, piteştenii le-au băgat mingea cu clopoţel în poartă echipelor nevăzătorilor din Sibiu, Satu Mare şi celor de la Cluj.
Recomandările noastre
