Derapajul antidemocratic al României, început în for?? în iulie 2012, pare ast?zi încetinit, ?i totu?i de neoprit.

Da, Uniunea European?, ca ?i Statele Unite, au intervenit cu destul? promptitudine în var? ?i au împiedicat producerea dezastrului în acel moment. Acest fapt se datoreaz? planului mult prea sigur de sine, prea la vedere al puci?tilor. Atunci ei au c?lcat în câteva zile toate legile ??rii, atentând la toate institu?iile ei cele mai importante. Puci?tii au dat înapoi numai la enorma presiune extern?, la fel ca ?i acum un deceniu ?i jum?tate. Au reu?it s? schimbe, prin inginerii juridice diabolice, cele mai importante persoane din stat, s? schimbe statutul celor mai importante institu?ii, s? aduc? totul în favoarea lor, cu o vitez? ?i o brutalitate care au amintit ac?iunile naziste. Nu au reu?it îns? s? elimine regele de pe tabla de ?ah, a?a încât nu au putut da mat României. ?ahul prelungit continu? îns?, regele e încol?it de numeroase piese adverse ?i a r?mas singur. Tot ce mai poate spera e un ?ah etern. Crin Antonescu, fiind mai liber decât Ponta, ce are responsabilitatea guvern?rii, ?i pe de alt? parte fiind mai aproape de creierul întregii opera?iuni, Dan Voiculescu, a r?mas ?i azi pe pozi?ia din iulie. Nu e zi s? nu mai fac? vreo declara?ie antioccidental?, de o brutalitate ?i o vulgaritate ce însp?imânt?, c?ci nu poate veni din partea unui lider din UE, ci dintr-a unui lider care nu mai vrea în UE. Ponta în schimb ?i-a asumat un profil mai discret, încercând evident s? se erijeze într-un politician normal, nu într-un revolu?ionar, cum o pornise. El pare azi adeptul unor pa?i mici c?tre acela?i scop de a reorienta România c?tre un populism antidemocratic ?i anti-occidental. Pe orice cale am lua-o, a loviturii de stat sau a pa?ilor mici, tot acolo vom ajunge. Diferen?a e c? a doua cale e mult mai perfid?, c?ci adoarme vigilen?a responsabililor occidentali. Alegerile care urmeaz? vor fi pa?nice, banale, poporul î?i va spune în libertate cuvântul - prin urmare ce poate fi de repro?at? Faptul c? e vorba de un popor s?r?cit, disperat, manipulat, f?cut s? ac?ioneze contra intereselor sale vitale, nare nici o importan??. Nici eu n-am ce repro?a unor alegeri unde nu s-au f?cut fraude. Chiar dac? din ele iese Hitler. Vox populi, vox Dei. Aici ne afl?m în aceast? clip?. Nu avem o solu?ie, iar ascensiunea lui Arturo Ui nu pare s? poat? fi oprit?. R?d?cinile întregii situa?ii se afl? în criza economic? prelungit?, la care România, de?i aparent a reac?ionat mai bine ca alte ??ri, n-a rezistat. Paradoxul României este c? tocmai m?surile, corecte dar draconice, anti-austeritate luate de guvernul Boc au dus la dezastrul politic în care ne afl?m azi. Economic ne-am men?inut pe o oarecare linie de plutire, dar politic am colapsat ?i-am devenit ostaticii unor for?e maligne. Ele au suit la putere pe valul nemul?umirii ?i urii populare împotriva pre?edintelui ?i a dreptei, nu ca for?e politice legitime, ci ca un grup "revolu?ionar" cu dispre?ul legilor ?i-al statului de drept. Nu doar puterea stângii trebuie blamat? ast?zi, ci ?i sl?biciunea dreptei care "s-a sacrificat" pentru binele public producând, în timp, un dezechilibru politic fatal.