În primul rând proasta organizare. În al doilea şi nu în ultimul rând, şi cu siguranţă înaintea proastei organizări, bătaia de joc care s-a "oglindit" pe feţele unora dintre sportivi, oameni extraordinari, sportivi extraordinari umiliţi de baremuri, arbitri, contestaţii şi alte lucruri care fac în ultimul timp din sport doar un loc de dat cu capul.

Recunosc că niciodată nu am fost fana Jocurilor Olimpice. Tocmai pentru ca dintotdeauna au fost probleme, tocmai pentru că mereu s-a stat cu sufletul la gură pentru sportivii români, care oricât de buni ar fi fost, tocmai prin acest lucru au "atras atenţia". În acest an, mai mult ca oricând, nu m-a "izbit" entuziasmul Jocurilor. Probabil că motto-ul acestei ediţii ar fi trebuit să fie "Faceţi jocurile!". A, şi încă ceva: de ce era nevoie de un asemenea grandios spectacol de deschidere şi de închidere, peste limitele grandiosului chiar, cu aluzii la istoria Angliei, cu butaforie de nu mai ştiai dacă erai pe un stadion olimpic sau la circ? Din toată această ediţie a Jocurilor Olimpice de la Londra rămân doar acele imagini cutremurătoare cu oameni loviţi în mândria lor de a fi sportivi. Unii dintre ei, dacă nu toţi, şi-au dedicat întreaga viaţă sportului. Cred că cel mai bun boicot, pe viitor, al Jocurilor Olimpice ar fi ca niciun sportiv bun să nu mai participe. Totuşi, cel mai bun boicot al Jocurilor Olimpice este că toţi sportivii buni participă...