Lecţia petrolului norvegian: cum a pierdut România zeci de miliarde de dolari
- Lucian Davidescu
- 17 aprilie 2012, 10:54
România putea aduna din redevenţe petroliere 70 de miliarde de dolari în ultimii 40 de ani şi 10 miliarde în ultimii 10 dacă importa lideri din Norvegia.
Fiecare dintre cei 5 milioane de norvegieni are un cont virtual de 90.000 de euro adunaţi din extracţia petrolului şi a gazelor, gestionaţi de guvern şi destinaţi completării fondurilor de pensii. Până în 2020, suma se va dubla. Dar benzină ieftină? Nici vorbă! În Norvegia se găseşte cel mai scump litru de benzină din lume - peste 2 euro.
În anii 70, norvegienii au decis să înfiinţeze o companie de stat - StatOil - care să exploateze petrolul găsit în Marea Nordului. Timp de zece ani, toate încasările au fost folosite pentru amortizarea investiţiilor. Apoi, au început să curgă profiturile, motiv pentru care în anii ‚80 a fost înfiinţat fondul special care să-i gestioneze, dar şi o serie de vehicule financiare prin care statul îşi încasează redevenţele, dividendele şi participările la profit.
Peste 3 miliarde de tone au fost extrase în cei 40 de ani de exploatare, astfel că statul a reuşit să economisească, cu tot cu dobânzi, câte 30 de dolari pentru fiecare baril extras. A fost deja scos mai mult de jumătate din petrol, însă producţia continuă într-un ritm de 3 milioane de barili pe zi. Asta înseamnă că, în doar 10 zile, Norvegia produce cât România într-un an întreg.
După un vârf de 15 milioane de tone atins în 1976, producţia românească a coborât până la doar 4 milioane de tone anul trecut.
În total, România a extras în ultimii 40 de ani doar a zecea parte faţă de Norvegia, însă dacă ar fi folosit banii după acelaşi model tot ar fi avut o rezervă de 70 de miliarde de dolari. În ultimii 10 ani, producţia totală a fost de 50 de milioane de tone, ceea ce înseamnă 10 miliarde de dolari care puteau fi încasaţi. În realitate, statul a încasat mai puţin de un miliard. Luna aceasta, premierul Ungureanu a sugerat înfiinţarea unui fond suveran de pensii. În următorii 20 ani, producţia românească va deveni neglijabilă chiar şi cu exploatările noi: maximum 50 de milioane de tone, adică 10 miliarde de dolari pentru un eventual fond suveran.