Defectarea lui Sorin Frunzăverde a făcut pe mulţi comentatori, unii de mai multe ori premiaţi de întrecerile mincinoase ale lui Sorin Ovidiu Vântu, să aprindă deja o lumînare pe mormîntul PDL.

La o primă vedere, adaugată confruntări sălbatice dintre taberele din partid, saltul prin vicepreşedintelui peste pîrleazul politic pentru a deveni din omul numărul doi al principalului partid politic al ţării, omul numărul cinci într-un partid de club închis, ar putea fi considerată începutul sfîrşitului.

Un argument serios în sprijinul acestei teze ar fi realitatea că Sorin Frunzăverde nu va veni singur în PNL, ci însoţit de primari, consilieri şi parlamentari PDL. Cîndva, regii se înmormîntau împreună cu nevestele, amantele, boii şi caii din dotare.

Mai nou, baronii politici dezertează împreună cu persoane despre care ONG-iştii ar spune că sînt înzestrate cu simţ civic.

Cine ştie cît de cît istorie politică postdecembristă rămîne surprins de noutatea situaţiei din PDL:

Astfel de seisme se petrec, de regulă, într-un partid după pierderea Puterii.

Prin calvarul certurilor, scandalurilor şi divorţurilor spectaculoase au trecut PDSR după pierderea scrutinului din 1996, dar şi PD şi PNL, după alegerile din 2000.

Viaţa a dovedit de fiecare dată că, excepţie făcînd PNŢCD, brandul politic a fost mai puternic decît oamenii.

Cine a plecat n-a reuşit să ia cu el nici brandul şi nici voturile.

PSDR, PD şi PNL, ajunse în Opoziţie, şi-au revenit în scurt timp şi au cîştigat scrutinul următor.

La o cercetare mai atentă se descoperă că tocmai seismele de după înfrîngere au favorizat revenirea partidului.

Scăpat de oportunişti, de escroci şi de otrepe, partidul a fost preluat de politicieni noi, care au reuşit să-l relanseze.

În cazul PDL de acum noutatea o dă faptul că nici scrutinul pentru locale, nici cel pentru Parlamentare n-au avut loc. E drept, sondajele nu sînt deloc înveselitoare pentru PDL. Puterea se pierde însă prin alegeri şi nu prin sondaje. Putem susţine astfel că PDL se mai află încă la Putere.

Înainte de a desluşi efectul acestei situaţii, să vedem ce-a provocat-o.

Sînt mai multe cauze:

1) Anchetarea şi arestarea unor membri PDL a fost semnalul pentru corupţii din acest partid că apartenenţa la PDL nu-ţi mai garantează imunitatea.

Dimpotrivă, judecînd după fervoarea cu care USL şi oficiosul Intact sare în apărarea celor anchetaţi de Parchet, e mult mai rentabil să fii în Opoziţie.

Probabil că ăsta a fost şi adevăratul motiv al zborului din PDL a lui Sorin Frunzăverde pentru a deveni din primvicepreşedinte într-un partid un simplu vice într-altul. Aventura parlamentarului Mihai Boldea a fost semnalul pentru inşi precum Sorin Frunzăverde că nu mai rentează să fie în PDL. De altfel, în discursul său de turmentat absolut, Sorin Frunzăverde s-a demascat prin denunţarea “statului politruc“ în care antreprenorii (altfel sus guşterii afacerilor cu statul) sînt sufocaţi de anchetele DNA. 2) Formarea Guvernului Ungureanu a rupt greii PDL de sursele de bani puse la dispoziţie de stat.

Chiar dacă disputa dintre premier şi liderii Coaliţiei nu a luat aspectul de telenovelă cu trîntitul uşii, totuşi, un conflict cu greii PDL a existat în chestiunea fondurilor pentru primăriile şi consiliile judeţene PDL-iste.

Din acest punct de vedere, se poate spune că PDL e cu un picior în Opoziţie.

În aceste condiţii, dezertări spectaculoase şi absurde, în genul celei asumate de Sorin Frunzăverde sînt mult mai favorabile PDL decît s-ar putea crede. Formaţiunea a cunoscut în ultimii ani îngrăşarea pînă la obezitate, tipică partidelor mici parvenite la Putere. De la 7%, cît avea înainte de 2004, cînd Traian Băsescu umbla cu cerşitul pe la PNL, PDL a crescut, după ajungerea la guvernare, pînă la 30%. N-a fost o creştere firească, determinată de transformarea din temelii a partidului, ci a fost una anormală, nesănătoasă, încercată de formaţiunile parvenite peste noapte la Putere nu doar din anii postdecembrişti, dar şi din cei ai Istoriei noastre moderne. Pe lîngă efectul de locomotivă asumat de Traian Băsescu, PDL a crescut în sondaje şi prin folosirea pomenilor guvernamentale, prin credinţa că asigura imunitatea pentru baronii penali şi atracţia exercitată de avantajele funcţiilor rîvnite.

Aşa cum arătam mai înainte, PDL şi-a pierdut, practic, în ultimul timp, cele două avantaje care i-au adus sporul în sondaje:

Garantarea imunităţii penalilor şi fondurile guvernamentale. Astfel definit, PDL e practic în Opoziţie. Şi tot ceea ce i se întîmplă nu poate fi decît benefic: 1) Partidul se curăţă de fripturişti. Dacă ne gîndim la cît de isteţ putea pleca Sorin Frunzăverde din partid (conflict public, demisie, scandal) felul netot în care a plecat (salt direct în ştabimea formaţiunii adverse), putem spune că PDL a avut un dublu noroc. A scăpat de un Dănilă Prepeleac de provincie şi a cîştigat simpatii prin lovitura de asin administrată de omul numărul 2.

2) Partidul se vede obligat la o regîndire spectaculoasă a politicilor sale, a celei de cadre îndeosebi. Pariului pe cumpărarea de voturi i-ar putea lua locul pariul pe cîştigarea de simpatii. Conştiinţa că partidul nu mai oferă nici imunitate, nici pomeni guvernamentale va ţine deoparte pe penali şi fripturişti.

Miercuri seara, la B1 Tv, împreună cu Alfred Bulai şi Adrian Moraru, am discutat ceea ce eu consider a fi una dintre chestiunile de destin ale României de azi.

În ultimii ani alegerile locale şi parlamentare s-au desfăşurat în virtutea unui mecanism tipic democraţiilor de mucava din America Latină. Baronii locali şi-au pus în mişcare oastea de vasali a primarilor. Primarii, la rîndul lor, şi-au chemat la urne, oastea de vasil din sat şi orăşele. Şi astfel, bătăliei fiecărui partid de a seduce electoratul prin oameni de excepţie şi programe atractive i-a luat locul bătălia de a pune mîna pe cîte un baron local în schimbul făgăduielilor că se va putea îmbogăţi mai departe fără să aibă cea mai mică problemă.

S-a vorbit în ultimul timp însă de ivirea şi înflorirea unei tendinţe sănătoase în România politică. Altfel spus, la tendinţa de înlocuire a electoratului bovin, supus baronului local mai ceva decît iobagul de pe vremuri feudalului din castel cu electoratul conştient, de tip european, dispus să dea votul după propria-i conştiinţă, şi nu după porunca dată de primar.

Am pus în emisiunea de la B1 Tv această întrebare:

Cînd va avea loc această transformare necesară a electoratului român?

De răspunsul la această întrebare depinde aprecierea întîmplărilor prin care trece azi PDL.

Dacă şi în anii următori electoratul va vota ca şi pînă acum, frămîntările din PDL sînt începutul sfîrşitului.

Dacă nu peste mult timp, România va fi dominată de un nou electorat, atunci PDL se află în pragul unei mari lovituri: Prima formaţiune românească în stare să se înnoiască!