Conform Dicţionarului Explicativ al limbii române cuvântul tehnocrat înseamnă: «adept al tehnocraţiei, specialist într-un anumit domeniu ».
Trebuie să recunoaştem că după tragedia de la Colectiv guvernul de tehnocraţi a fost primit cu simpatie, mai ales că strada întreagă striga «fără partide». Că este imposibil de guvernat fără partide într-o democraţie altfel decât printr-un sistem autoritar sau anarhic de-a dreptul, este deja o altă dezbatere şi nu are rost să o deschidem acum.
Partidelor li s-a oferit ocazia de a se rebrandui, de a se întoarce la funcţia lor organică într-un stat. Strada a vrut specialişti, a primit specialişti! O concordie naţională s-a aşternut peste ţară. La o altă scară a istoriei visul lui Ion Iliescu, acela de guvern de uniune naţională s-a împlinit. În sfârşit, România este guvernată de oameni capabili în domeniu, străini de duhul murdar, fetid al partidelor. Pe hârtie România nu ar putea avea un guvern mai bun decât unul compus din nemuritorii Academiei, unde ştie tot românul că sălăşluiesc cele mai mari minţi ai naţiunii. Dacă tot vorbim despre utopii poate ar fi bine să reamintim cititorilor, dar şi marilor analişti că termenul de ministru provine din limba latină şi însemna iniţial servitor, adică sluga ce te servea la masă, iar ulterior a devenit «servitorul statului sau sluga interesului public».
Nu pot nega buna credinţă a actualilor miniştri tehnocraţi. Dar cu excepţia câtorva printre care Dacian Cioloş - asimilat de public cu onestitatea – şi profesorul Vasile Dâncu am mari dezamăgiri. De la înfiinţarea ei, România a avut 89 de prim-miniştri/preşedinţi ai Consiliului de Miniştri) şi circa 3000 de miniştri! Cum printre aceştia ca printr-o ironie crudă a istoriei s-au numărat de la debili mintali la bandiţi cu acte în regulă, nimic nu ar putea să mă mai mire! Nici măcar un executiv compus exclusiv din oameni cu condamnări penale. Un fel de Ali Baba cu cei 40 de hoţi!
Altceva este însă condamnabil. În momentul în care au depus jurământul – «Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român… », miniştrii tehnocraţi făgăduiau solemn că vor fugi de activitatea politică precum dracul de tămâie. Toţi, să-i pici cu ceară: “ne facem datoria şi plecăm”. Ce discuţii, alte vorbe. Misiunea e misiune şi atât. Suntem tehnocraţi, oameni serioşi, ce mama dracului… Dar n-au trecut nici cele nouă luni necesare unei sarcini, iar miniştri tehnocraţi nevoie mare vorbesc în gura mare, dau interviuri în ziare că ei ar mai vrea să stea, că au început o treabă care trebuie dusă la bun sfârşit, că negociază cu partide locuri eligibile pe listă… Nici asta nu ar fi un capăt de ţară, dar lucrurile astea ar trebui făcute transparent, la ordinea zilei. Şi acceptate ca atare. Vrei în politică, ai opţiuni ideologice. Bravo ţie ! Baftă la alegeri ! Dar prezintăţi demisia imediat. Nu de alta dar nu mai poţi fi tehnocrat!
Recomandările noastre
