Marți se împlinesc 30 de ani de la demolarea Bisericii Sfânta Vineri. Un preot vine cu declarații referitoare la acea zi, în care „oamenii plângeau în hohote”.
„Acum 30 de ani, pe 19 iunie 1987, Biserica Sfânta Vineri a fost rasă de pe fața pământului, chiar într-o zi de vineri, sub pretextul sistematizării Bucureștiului”, scrie Activenews.
O placă de marmură reamintește astăzi trecătorilor despre lăcașul de cult și de icoana făcătoare-de-minuni a Cuvioasei Parascheva.
Primul schit al acestei Biserici a fost construit spre sfârșitul secolului 13 de credincioșii locali. Tradiția spune că în acest schit domnitorul Mircea cel Bătrân a adus pentru un scurt timp moaștele Sfintei Parascheva și ale Sfintei Filofteia de la Argeș.
Mai târziu, în vremea domnitorului Matei Basarab, Nicolae vel Aga a reconstruit biserica pe aceeași temelie, astfel încât tradiția a început a numi noua biserică „Agănița", până în anul 1749, când Elena Doamna și fratele său, Udriște Năsturel-Herescu, au preluat obligația sprijinirii materiale a Bisericii, iar credincioșii au început să o numească Biserica Sfânta Vineri-Hereasca. În secolul 18, protecția materială a bisericii a fost asigurată de boierii Băleni, care au și construit noi clădiri pentru săraci și bolnavi, iar celebrul Anton Pann a înființat aici o școală de cantori bisericești.
Părintele Gelu Bogdan este personajul a cărei viață este indusolubil legată de „Sf. Vineri". Diacon la această biserică, pe 12 februarie 1978 este hirotonit preot de Patriarhul Iustin, pe seama aceleiași Biserici Sf. Vineri, cu ascultarea de a o reconstrui, lăcașul fiind avariat după cutremurul din 4 martie 1977. „Patriarhul Iustin mi-a dat 100.000 de lei și m-a trimis la treabă", povestește preot Gelu Bogdan. Lucrările, care au durat 8 ani, au costat la acea vreme 2.845.000 de lei! Pe 14 octombrie 1985 Biserica, pictată de celebrul Dimitrie Belizarie, a fost resfințită.
Bucuria părintelui și a credincioșilor nu a durat mult, pentru că în iunie 1987 s-a primit o hârtie de la Primărie în care se cerea Bisericii să cedeze 1450 metri pătrați de jur-împrejur, pentru construcția unui bloc. „Am intuit că vor să pună blocul ca o fațadă, să ascundă biserica, așa cum au făcut la Domnița Bălașa. Patriarhul m-a îndemnat să nu aduc nici un răspuns, să trenez, iar Consiliul Parohial, care era format din oameni de cultură, a refuzat să cedeze.
Tragedia acestei biserici a început pe 9 iunie 1987, când au sosit 3 delegați ai Primăriei, conduși de vicele Dumitru Necșoiu, un comunist fără inimă, care m-a amenințat că varianta cu construcția blocului, „e cea mai bună soluție”. Pe 13 iunie, pe la ora 14.15, m-am trezit cu Elena Ceaușescu. Însoțitoarea îi tot arăta câte ceva cu mâna, iar ea, după câteva secunde, a zis: «Jos porcăria!». Am fost martor și am auzit cu urechile mele. Nu pot să uit: 13 iunie 1987", spune părintele.
„Pe 14 iunie 1987 am săvârșit ultima Liturghie în Biserica Sf. Vineri”, a mai spus acesta.
Recomandările noastre
