Hugh Jackman: "Copilului meu i se pare ruşinos ce fac"

Ruxandra Grecu in Actualitate la 7 octombrie 2011, 0:01

Actorul principal din "Pumni de oţel", care rulează de azi pe marile ecrane, a vorbit pentru EVZ despre filmul cu roboţi, box şi despre câţi prieteni şi-a făcut în industria cinematografică.

În "Pumni de oţel", care se petrece în anul 2020, Hugh Jackman joacă un bărbat care călătoreşte în Statele Unite şi participă la lupte cu roboţi - cel mai la modă sport în acest viitor fictiv. Charlie Kenton, personajul lui Jackman, este un fel de ratat, care mereu face alegeri greşite, moment în care roboţii lui se distrug. Asta până când în viaţa lui Charlie intră copilul său de 11 ani, Max (Dakota Goyo). Jackman a povestit pentru EVZ despre noul lui film. EVZ: Eşti de părere că experienţa ta în teatru muzical a reuşit să te pregătească pentru coregrafia de box? Hugh Jackman: Da. Scena cu boxul în umbră chiar a fost făcută cu o persoană adevărată. A trebuit să exersăm o coregrafie ca să ne putem mişca în acelaşi timp şi ne-a ieşit din prima la filmări. Chiar şi aşa, ne-a dat ceva de furcă. În mod categoric a fost vorba de un exerciţiu de teatru. Şi acele secvenţe de luptă au rădăcini în toată pregătirea muzicalurilor din teatru. Cred că, de fapt, cel mai bun lucru pe care îl poţi face în privinţa luptelor este dansul. Pe post de cascador, te izbeşti în pereţi, faci accidente cu motocicleta şi toate cele, dar a primi un pumn este cel mai greu lucru. O lovitură în luptă este un amestec ciudat de tensiune şi relaxare. Atunci când eşti lovit cu adevărat, capul ţi se zdruncină, aşa că trebuie să-i poţi cere asta corpului tău, care este de fapt ca un tot unitar, ca într-un dans. Aceasta este prima dată când ai lucrat cu directorul Shawn Levy. Dacă ai putea să-l descrii într-un cuvânt, care ar fi acela şi de ce? Fenomenal. A devenit un prieten adevărat, iar asta nu este ceva uşor în această industrie. Probabil puteţi număra pe degete prietenii pe care-i am şi pe care-i consider prieteni adevăraţi. Dacă mă duc până la el cu o problemă, în calitate de actor, el ştie deja care este. Şi mă-ntreb: cum s-o fi gândit la asta? El se gândeşte la fiecare şi scoate ce e mai bun din toată lumea. Este foarte generos şi muncitor. Cred că, în acest film, şi-a dus măiestria la un alt nivel, cu multă însufleţire. Nu pot spune suficiente lucruri bune despre acest om. De fapt, mi se face dor să fiu pe platoul de filmare cu el. Ai în spate o experienţă ca boxer, dar cum a fost de fapt să intri în ringul de box cu Sugar Ray Leonard? A fost interesant. În prima zi în care am colaborat, era o echipă de filmări care făcea poze în spatele scenei. Este campion mondial, astfel că el doar se antrena cu mine, pretinzând că îmi loveşte abdomenul... Şi pe mine chiar m-a durut! Camera de filmat fiind prezentă, el dorea numai să se joace. E un tip deosebit; am stat împreună destul de mult şi chiar mi-a plăcut de el. Ai învăţat vreo lecţie importantă din experienţa cu el? El mi-a vorbit deschis, spre surprinderea mea, despre "omul din colţ". Cum este personajul meu din film. Eu deţin aceşti roboţi şi îi promovez. Sugar Ray şi-a luat într-adevăr treaba în serios cu mine. Mi-a spus că nu crede că eu am înţeles cât de important este "omul din colţ" în box. Şi constă în antrenament, în pregătirea psihică. Sincronizarea dintre luptător şi acel om din colţ nu poate fi ruptă în nicio secundă. Şi este ceva pe care nu mă concentrasem serios. Deşi sunt roboţi acolo, ceea ce trebuie tu să exprimi este că tu eşti stânca; tu eşti forţa. Sugar Ray spunea că obişnuia să-l angajeze pe Angelo Dundee pentru ultimele două sau trei săptămâni dinaintea meciului, exact pentru faptul că Angelo ştia cum să-i vorbească în timpul luptei. El zicea că dacă îţi iei un om în colţ care nu ştie cum să te susţină, nu poţi să faci o greşeală mai mare. "Cinismul provine din dezamăgire" Ce e cel mai important pentru tine în viaţa ta personală, să ieşi câştigător sau să câştigi respect? Chiar sunt o persoană competitivă, aşadar îmi place să câştig. Dar pentru mine cel mai important lucru e să ai cel puţin ocazia să încerci. Cum spune australianul, "hai să încercăm". Faptul că Australia este o naţiune ale cărei adevărate regrete sunt lucrurile pe care nu le-ai făcut este o parte din credinţa noastră. Chiar dacă nu reuseşti să faci ceva, la sfârşitul zilei măcar nu ajungi să regreţi că nu ai făcut-o. Ce părere ai despre box? Presupune eforturi atletice şi umane, dar şi oameni care sângerează. Te consideri un fan? Da, sunt un fan al boxului. Mă antrenez la un club din New York, a fost parte a pregătirii mele pentru acest rol, am vrut să arăt că ştiu într-adevăr să lovesc. Antrenorul mi-a spus că mă va pregăti ca şi cum aş fi avut de luptat pentru un campionat. Mi-a plăcut la nebunie. Tatăl meu a fost un campion al boxului, în armata britanică. Aşa că a iubit boxul şi ne-a vorbit despre el ca despre un sport. Dar, când eu şi fratele meu ne băteam în draci, el întotdeauna încerca să calmeze spiritele. Te-ai certa cu Evangeline Lilly (interpreta iubitei tale din film - n.r.)? Braţele ei arată antrenate. Nu m-aş încurca cu Evangeline. Vă sfătuiesc să nu vă încurcaţi cu ea. Este o forţă. Care este definiţia ta pentru un actor bun? Dacă tu, în calitate de telespectator, crezi pe deplin rolul pe care-l joacă actorul, dacă te poţi transpune şi poţi crede în acea poveste, dacă acel actor te poate face să simţi tot felul de lucruri, atunci acela este un actor grozav. Este greu, cu presa şi industria, să nu devii cinic? Trebuie să te aperi de cinism. Poţi să priveşti industria filmului cu cinism sau poţi să o priveşti realist - ca o oportunitate de a lucra într-un domeniu care te interesează. După ceva timp, poţi accepta orice slujbă fără bătaie de cap. Dar trebuie să fii atent la această uşurinţă şi la lipsa de reţinere. Cred că, de obicei, cinismul provine din dezamăgire, deci dacă simţi că nu te-ai ridicat la aşteptările avute, aspect care se aseamănă cu personajul pe care- l interpretez, atunci un sentiment de amărăciune intervine şi este mai uşor să fii cinic, decât să învingi acel sentiment - o frică de a eşua, de fapt. Copiii tăi cred că eşti cool? Oh, nu. Tocmai am făcut o călătorie. Mă ocupam de un oneman show şi eram în Toronto. Duminică au venit ambii copii şi am cântat o melodie pentru soţia mea şi am ridicat-o de la pământ, iar faţa fiului meu a exprimat totul. Îmi place să dansez, dar, ştii, eu sunt Wolverine şi asta nu dă bine. Şi, mai târziu, dansam şi mă purtam ca un bufon, aşa că s-a întors către maică-sa şi a spus: "Tata ne face de ruşine!". Cam tot ce fac eu, lui i se pare ruşinos.

Deşi publicul larg îl ştie mai ales ca erou de acţiune, Jackman este şi un actor talentat de teatru şi mai ales de musicaluri, fapt dovedit atunci când a prezentat Oscarurile, în 2009, şi a început cu un număr cu cântec şi dans. În toamna lui 2009, Jackman s-a întors pe Broadway, alături de Daniel Craig, în piesa "O ploaie calmă", scrisă de Keith Huff. Jackman a mai jucat în "Fântâna", "Prestigiul", "Australia", "Happy Feet", "Swordfish", "Van Helsing" şi "Kate şi Leopold", printre altele.