Nu știu dacă îmi împărtășiți senzația, dar eu observ că lupta politică devine pe zi ce trece tot mai violentă. Vremurile în care Voltaire scria „Nu sunt de acord cu ce spuneţi, dar mă voi bate ca să aveţi dreptul de a o spune” par apuse pentru totdeauna.
Astăzi scopul liderilor politici e de a-și elimina adversarul sau măcar de a-l reduce la tăcere. Pe de o parte, e explicabil. Politica e un joc în care singurul scop e puterea. Ca să combați liderul sau partidul care se află în fruntea bucatelor e esențial să te prezinți ca principalul său adversar. Numai așa vei reuși să profiți de nemulțumirea alegătorilor pentru a-i lua locul...
Mai există, însă, un motiv, cel puțin la fel de important, pentru care societatea se împarte în tabere rivale- agitația politică progresistă care urmărește schimbarea din temelii a societății. Mai binele este, însă, de multe ori dușmanului binelui, iar un procent important al societății observă că în loc să aducă raiul pe pământ, „emanciparea” minorităților și aplicarea postulatelor marxismului cultural în viața reală lovesc direct în bunăstarea și viața de zi cu zi a majorității.
Subiectul e mult prea complicat pentru a fi expediat în câteva fraze, așa că închid aici paranteza și mă întorc la tema mea de astăzi- violența politică și posibilele ei urmări.
Cel mai interesant exemplu vine, cred eu, din Statele Unite ale Americii. În primul rând, pentru că lupta dintre Donald Trump și adversarii săi se reverberează în întreaga lume- din Siria și până în Ucraina (ca să vorbesc despre punctele fierbinți ale zilei). În al doilea rând, pentru că, indiferent dacă ne place sau nu, Statele Unite sunt încă hegemonul planetei și influențele venite de aici se simt puternic la nivel mondial. Iar situația din SUA începe, din păcate, să se îndrepte spre un punct de ruptură. Iată ce scrie Michael Snyder pe blogul „The Economic Collapse”: „America este mai divizată astăzi decât a fost vreodată în timpul vieții mele, iar diviziunile care există acum sunt din ce în ce mai profunde. În special, animozitatea dintre stânga politică și dreapta politică a ajuns la un nivel înspăimântător. În loc să învățăm să îi iubim pe cei cu care nu suntem de acord, mass media și liderii naționali ne învață să îi detestăm. Daune ireparabile au fost făcute sistemului nostru politic. În acest moment, nu suntem foarte departe de un punct în care țara nu va mai putea fi guvernată de nimeni”.
Snyder se teme că indiferent cine va câștiga procesul politic al suspendării președintelui Trump, învinșii o vor lua razna și nu vor accepta rezultatul. Dar nu Trump este marea problemă. „Chiar dacă Trump nu ar fi fost la Casa Albă, ura dintre stânga și dreapta ar fi tot acolo. De fapt, lucrurile au devenit atât de rele, încât un nou sondaj a descoperit că 67 la sută dintre americani cred că suntem „la marginea războiului civil, susține Mo Elleithee, directorul executiv al Institutului de Politică și Serviciu Public al Universității Georgetown”. Evident, americanii nu doresc un „război civil”, dar mulți nu mai sunt deloc dispuși la vreun compromis cu adversarii.
„Când îi întrebi pe oamenii cine e vinovat pentru mizeria la care s-a ajuns, democrații îi arată cu degetul pe republicani, iar republicanii pe democrați”. 86% dintre democrați afirmă că Trump este „foarte responsabil” și doar 10 la sută dintre ei cred că un grad mare de vină aparține și liderilor lor de partid. Procentele sunt la fel de mari și în rândul republicanilor. 67 la sută dintre ei cred că responsabilitatea le revine liderilor Partidului Democrat.
Din păcate, situația este, mutatis-mutandis, similară în toată țările în care „corectitudinea politică” și „multiculturalismul” au devenit politică de stat. Abdicarea vechilor lideri ai dreptei în fața valorilor progresiste nu a fost urmată și de capitularea alegătorilor, care au făcut un pas hotărât în cealaltă direcție. Iar prăpastia nu încetează să crească, pentru că scopurile ultime ale stângii extremiste abia au început să iasă la lumină.