Problema Transnistriei, cu cei 300.000 de cetățeni pro-ruși, este un ghimpe în dosarul integrării Republicii Moldova în UE. Am citit recent opinia unui analist politic Evgheni Cheban, care remarca corect faptul că fereastra de oportunitate pentru reintegrare este limitată și nu ar trebui ratată de conducerea de la Chișinău. O să încerc să explic care sunt oportunitățile și perspectivele.
În 2024, Republica Moldova se confruntă cu o oportunitate unică de a iniția un proces de reintegrare a Transnistriei. O problemă care se constituie într-un obstacol major în calea integrării sale în Uniunea Europeană. Invadarea Ucrainei de către Rusia, în 24 februarie 2024, a creat condiții favorabile pentru abordarea problemei transnistrene. Numai că această perioadă de oportunitate va fi deschisă pe parcursul următoarelor luni, oferind Chișinăului o poziție avantajoasă în negocieri. O situație care nu a mai apărut din 1992, data conflictului din Transnistria.
Produsul Intern Brut (PIB) pe malul drept, moldovenesc, al Nistrului este, la moment, la nivel de 75% din valoarea PIB-ului din 1989, iar cel al regiunii separatiste transnistrene a ajuns la nivelul de 32% din valoarea celui din anul 1989. După 2015, crește discrepanța dintre salariile și pensiile celor două maluri ale Nistrului, în favoarea malului drept. După 2001, timp de 22 de ani, în dreapta Nistrului prețurile au crescut de 6 ori, în regiunea separatistă transnistreană - de 9,3 ori. Anul 2016 este anul în care povestea de succes a regiunii separatiste transnistrene s-a terminat. Asta a spus Veaceslav Ioniță, expert în politici economice la Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”.
Procesul de negociere de aderare la UE implică un amestec complex de interese. În mod evident, SUA și UE acordă o atenție sporită regiunii. Încrederea arătată autorităților moldovenești, în special în președintei Maia Sandu, a crescut, în contextul agresiunii ruse împotriva Ucrainei. Prin urmare, în următorul an, Republica Moldova va beneficia de sprijinul occidental pentru orice inițiativă de reintegrare.
Interesul UE în rezolvarea problemei transnistrene este evident, odată cu avansarea Moldovei pe calea integrării europene. Deși, menționează analistul citat, există speculații că Republica Moldova ar putea fi acceptată în UE în mod fragmentat, asemenea Ciprului, realitățile decizionale ale UE sugerează că acest lucru este soluție de neacceptat. Astfel, momentul actual este esențial pentru Chișinău în cadrul drumului spre prosperitatea europeană.
2024. Cum se raportează ceilalți actori
În Ucraina, oficialii de la Kiev au exprimat clar, încă din primele luni ale războiului, un interes profund pentru soluționarea rapidă a problemei Transnistriei. O abordare prudentă din partea atât a Kievului, cât și a Chișinăului, care a evitat escaladarea situației, a creat posibilitatea de a soluționa conflictul transnistrean în mod pașnic și în condiții acceptabile pentru ambele părți. Se așteaptă ca în anul următor influența Kievului în cadrul negocierilor să crească.
Pentru Ucraina și partenerii săi occidentali, recuperarea Transnistriei sub autoritatea Chișinăului ar reprezenta nu doar o victorie politică, ci și un exemplu de cum se pot recupera teritoriile sub influența rusă prin mijloace diplomatice. În Transnistria, autoritățile de la Tiraspol, în ciuda declarațiilor bombastice ale liderilor Ignatiev și Krasnoselski, sunt conștiente de situația lor vulnerabilă. Grupul „Sheriff” și oficialii locali caută garanții pentru siguranța și stabilitatea lor, în timp ce companiile locale, inclusiv „Sheriff”, caută garanții economice și protecția capitalului. Legile moldovenești care incriminează separatismul sunt un motiv de îngrijorare major pentru ei, făcând problema statutului Transnistriei mai puțin prioritară și deschizând astfel calea pentru negocieri flexibile.
Partea cea mai complicată a ecuației: Rusia
Unii observatori cred că singura soluție pentru conflictul transnistrean care exclude negocierile cu Moscova este intervenția militară, o opțiune absolut inacceptabilă pentru Moldova.De altfel, Rusia nu a fost niciodată fundamental împotriva ideii de reintegrare a Transnistriei în Moldova, dar câteva nuanțe importante. Renunțând la influența sa asupra Transnistriei, Rusia a avut mereu ambiția de a câștiga mai mult, adică influență asupra întregii Republicii Moldova. Transnistria, și într-o măsură mai mică Găgăuzia, au fost văzute ca mijloace de a asigura că Moldova rămâne în sfera de influență rusă. La Moscova, strategiile pentru realizarea acestor „garanții” au variat, de la plasarea unui contingent militar în regiune pentru o perioadă suplimentară, la încercarea de a acorda Tiraspolului drept de veto asupra anumitor decizii de politică externă ale Chișinăului, până la obținerea promisiunii Republicii Moldova de a-și păstra neutralitatea.
În acest context complex, procesul de reintegrare a Transnistriei în Republica Moldova este o ecuație cu multe necunoscute. Fiecare parte are propriile sale obiective și preocupări, iar succesul oricărui efort de reintegrare va depinde de capacitatea părților implicate de a naviga prin aceste ape tulburi, echilibrând nevoile și dorințele fiecărei părți într-un mod care să permită atingerea unui consens durabil.
După invazia Ucrainei, situația geopolitică s-a modificat semnificativ. La Chișinău, se subliniază în mod repetat că reglementarea conflictului trebuie să includă menținerea suveranității și funcționalității Moldovei. Discuțiile privind Transnistria trebuie să se axeze pe statutul regiunii, fără a pune în discuție soarta țării. După invazia Rusiei în Ucraina și încălcarea Memorandumului de la Budapesta, orice acord de neutralitate acordat Moscovei este perceput ca un posibil act de trădare a intereselor naționale. Decizia de a rămâne o națiune neutră, fără alianțe militare, este în mâinile cetățenilor moldoveni.
Un an important
Anul 2024 este important. Până la sfârșitul acestui an, Moldova și Ucraina controlează aprovizionarea cu gaz a Transnistriei. Contractul de tranzit dintre Moscova și Kiev expiră la sfârșitul lui 2024, iar prelungirea lui nu este în planurile Kievului. Acest lucru pune administrația transnistreană într-o situație dificilă, deoarece dependența de gazul rusesc este vitală pentru regiune. Întreruperea gazului ar însemna creșteri tarifare dureroase pentru Moldova, dar o catastrofă pentru Transnistria.
Chișinăul se confruntă acum cu o alegere crucială: pe de o parte, poate căuta noi modalități de aprovizionare cu gaz pentru Transnistria, necesitând acordul și implicarea activă a Ucrainei, iar pe de altă parte, poate folosi situația actuală ca un instrument de negociere pentru reintegrarea regiunii. A ignora această oportunitate ar fi considerat o abordare neglijentă, având în vedere că, în acest scenariu, Rusia are opțiuni limitate de intervenție, oferind astfel Moldovei un moment propice pentru a progresa spre reintegrarea Transnistriei.
Cheia succesului
Cheia succesului în acest proces de reintegrare este voința politică. În contextul actual, nu este esențial un consens între principalii actori politici. Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) deține un control ferm asupra scenei politice, în timp ce principalii săi rivali, precum Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM) și partidul lui Ilan Șor, sunt slăbiți și discreditați.
O provocare semnificativă este să se atingă un acord în cadrul societății moldovenești, inclusiv printre locuitorii de pe malul stâng al Nistrului. Este crucial ca orice plan de reglementare să nu genereze o reacție adversă puternică în rândul electoratului conservator, totodată, transmițând un semnal clar locuitorilor Transnistriei că aceștia sunt considerați cetățeni ai Moldovei, nu amenințări ăla dresa securității. Această abordare ar putea reduce temerile exagerate privind influența locuitorilor Transnistriei asupra orientării europene a Moldovei.
Reintegrarea nu este un proces care poate fi finalizat rapid; este esențial să se elaboreze în 2024 un plan detaliat și un model de reglementare, un proces ce ar putea dura ani de zile. Capacitatea liderului PAS, Maia Sandu, de a comunica eficient această viziune, așa cum a făcut în 2021, este un aspect în dezbatere în prezent. În plus, un element esențial al reglementării conflictului ar trebui să fie un plan ambițios și costisitor de dezvoltare post-conflict a întregii țări, care ar putea beneficia de suportul partenerilor internaționali ai Moldovei. Acest plan ar trebui să vizeze atât îmbunătățirea infrastructurii și economiei, cât și reconcilierea socială și politică între cele două maluri ale Nistrului.