Mîna întinsă care nu spune o poveste, nu capătă nimic – zice o replică dintr-un film românesc celebru. Dar nici filmele care nu spun o poveste nu prea capătă nimic. Cel puţin din partea publicului. Dar, dacă aţi remarcat cam ce se preferă la festivalurile de film din Europa, aţi putut vedea că povestea nu mai este considerată un element fundamental al filmului. Poate fi în planul doi sau trei al realizării cinematografice sau poate chiar lipsi cu desăvîrşire – juriile de pe vechiul continent caută, de ani buni, altceva. Din acest punct de vedere, un film ca "Saving Mr. Banks" nu se va califica niciodată într-un festival de film european. Şi exact din acest motiv, filmul place oricui îl vede. "
Saving Mr. Banks" (pe ecranele noastre se cheamă "Saving Mr. Banks: În căutarea poveştii") este un film cu o poveste frumoasă despre o poveste deloc frumoasă legată de una dintre cele mai frumoase poveşti din lume. Mai clar: este povestea naşterii filmului "Mary Poppins" în ciuda animozităţii tensionate dintre scriitoarea P.L.Travers şi legendarul Walt Disney.
Travers a publicat în 1934 una dintre cele mai faimoase cărţi pentru copii din istorie, "Mary Poppins". Succesul a fost extraordinar! Aşa se face că, pînă în 1988, Travers a mai scris alte şapte cărţi de poveşti cu îndrăgita guvernantă; prima urmare, intitulată "Mary Poppins se întoarce", apărînd chiar în anul următor debutului seriei, adică în 1935. Succesul personajului a trecut repede oceanul şi a rezonat în mintea lui Walt Disney, care s-a gîndit imediat să facă un film. La început fratele şi partenerul său, Roy Disney, apoi chiar el, au întîmpinat greutăţi stupefiante încercînd să obţină drepturile de ecranizare a cărţii de la autoare. Motivul era simplu: P.L.Travers detesta desenele animate, avînd o părere foarte proastă despre Disney şi genul de filme pe care acesta le făcea, iar succesul fabulos al lui Disney nu făcea decît să-i agraveze opinia.
Fireşte, la aceasta se adăuga şi o anume diferenţă culturală lesne de bănuit între această scriitoare născută în Australia şi emigrată, de tînără, la Londra, pasionată de teatrul lui Shakespeare şi de poezia lui Yeats, pe de o parte, şi unul dintre cei mai celebri self-made-men americani, adevărat rege ale entertainmentului pentru copii, dar şi genial om de afaceri în acelaşi timp, pe de altă parte. Erau două tipuri umane care reprezentau cu totul Imperiul Britanic cu toate ale sale, ci Statele Unite cu toate ale lor. După eforturi incredibile, cu o ofertă colosală la acea vreme pe masă (100.000 de dolari pe loc, 5% din toate veniturile filmului şi dreptul de a decide scenariul) Disney a reuşit să smulgă semnătura lui Travers pe contractul de cedare a drepturilor de ecranizare a cărţii. Insistenţa lui Disney şi refuzul lui Travers duraseră aproape 15 ani! Apoi, a început partea a doua a confruntării.
În timpul lucrului la film, în America, Travers a fost cu adevărat insuportabilă, iar Disney a făcut imposibilul ca lucrurile să meargă înainte. Filmul, apărut în 1964, a fost un succes instantaneu şi a devenit o operă legendară nu doar pentru studiourile Disney, ci pentru întreaga artă a filmului. P.L.Travers, însă, a fost nemulţumită. Chiar foarte nemulţumită. A vorbit filmul de rău pînă la sfîrşitul vieţii şi a refuzat cu obstinaţie să mai cedeze vreodată drepturi de ecranizare sau de dramatizare a cărţilor din seria "Mary Poppins" pînă a închis ochii, în 1996, la 97 de ani. Abia urmaşii ei, la începutul anilor 2000, au permis realizarea unui musical, pe Broadway-ul new-yorkez, dar şi la Londra, după "Mary Poppins".