Litoralul românesc deţine 44% din structurile de cazare ale ţării şi reprezintă principalul punct de atracţie turistică pe perioada verii.
Un asemenea potenţial trebuie exploatat mult mai bine, iar pentru acest lucru este nevoie de implementarea a zece reguli de aur simple şi precise, susţine Dan Matei Agathon, preşedintele Federaţiei Patronatelor din Turism şi Servicii.
1. Înfiinţarea şi pe litoralul românesc a consiliilor de administraţie a staţiunilor, după modelul bulgăresc. Din aceste consilii trebuie să facă parte autorităţile locale, serviciile de urgenţă şi hotelierii. Împreună se pot identifica problemele şi se pot găsi şi aplica soluţii imediate. Fiecare staţiune îşi are particularităţile sale, iar unele probleme pot fi strict locale. Aceste consilii de administraţie trebuie să îşi propună o singură ţintă: mulţumirea turiştilor pentru a se putea construi un brand durabil al respectivei staţiuni. Numai în astfel de consilii de administraţie se vor identifica detaliile care pot perturba turismul local, precum şi cele care îl pot îmbunătăţi.
2. Demararea cât mai rapidă a procedurilor de îndiguire astfel încât plajele litoralului românesc să nu piardă în continuare teren, riscând să dispară în următorii zeci de ani. Având în vedere studiile deja efectuate, trebuie identificate şi mobilizate resursele necesare pentru ca planurile de salvare a plajelor să poată fi puse în aplicare. Plajele litoralului românesc reprezintă un capital enorm de valoros pentru turism. În lipsa lor, turismul de pe litoral va dispărea. Să nu uităm că infrastuctura pentru un turism cu o dezvoltare durabilă este cel mai bine conturată pe litoral, iar pierderile pe care le va avea turismul românesc şi comunităţile locale din zonă dacă plajele nu sunt salvate sunt incalculabile.
3. Reintroducerea poliţiei plajelor, atât pentru ca turiştii să îşi simtă lucrurile luate la plajă mai protejate, dar şi pentru a reduce la zero apariţia vânzătorilor ambulanţi care îşi fac simţită prezenţa într-un mod neplăcut prin vânzarea pe plajă a sticlelor cu nămol, porumb fiert, covrigi, fructe şi alte produse de origine incertă. Pe lângă faptul că toate aceste produse sunt nefiscalizate şi nesigure, vânzătorii ambulanţi de pe plaje fac un deserviciu de imagine litoralului românesc, transformându-l într-un bazar de produse ieftine şi proaste.
4. Aplicarea unor reguli foarte stricte cu privire la hotelurile aflate în construcţie sau în demolare. Preluând modelul ţărilor cu tradiţie în turism, prin reglementări locale stricte, trebuie interzisă orice construcţie sau demolare a hotelurilor/teraselor/barurilor în timpul sezonului. Acest sistem a fost aplicat cu succes chiar pe litoralul românesc în anii 2000. Construcţiile nefinisate trebuie conservate şi acoperite astfel încât să nu creeze un disconfort turiştilor aflaţi în hoteluri situate în proximitate. Demolările trebuie terminate până la începerea sezonului, iar suprafaţa demolată poate intra în conservare până la sfârşitul sezonului prin acoperire cu gazon. O structură masivă aflată într-una dintre cele două stadii incerte, dar mai ales cele aflate în stadiu de demolare, aruncă o pată neagră peste tot turismul din staţiunea respectivă. Mai mult, aceste clădiri devin adăpost pentru câinii comunitari sau depozite de gunoaie.
5. Puncte de prim ajutor/salvamar. Astfel de puncte există deja, însă numărul lor este mic în comparaţie cu suprafaţa plajelor. Trebuie înţeles faptul că prin astfel de puncte de prim ajutor nu numai că este îmbunătăţită calitatea serviciilor pentru turişti, dar pot fi salvate vieţi omeneşti. În timpul în care nu sunt evenimente importante pe plajă, în cadrul punctelor de prim ajutor se pot oferi gratuit diferite informaţii folositoare pentru turiştii care se expun la soare, dar şi servicii precum măsurarea tensiunii arteriale sau a glicemiei.
6. Stoparea unităţilor de cazare neclasificate, neînregistrate şi nefiscalizate, precum şi a chiriilor date la marginea drumului. În cele mai multe staţiuni de pe litoralul românesc, dar şi în gări, în staţiile autocarelor şi pe şoseaua principală de acces în staţiune sunt persoane care închiriază camere, însă acestea nu sunt înregistrate în circuitul turistic. Pe lângă nefiscalizare şi pe lângă faptul că aceste unităţi nu sunt clasificate, calitatea serviciilor poate fi de multe ori îndoielnică, iar clientul nu poate reclama aceste servicii nicăieri. În plus, spectacolul dizgraţios al vânzătorilor de camere care trag de turişti la colţuri de stradă nu ne face cinste, fiind la fel de prejudicios în termeni de imagine ca şi cel al vânzătorilor ambulanţi.
7. Continuarea eforturilor de eliminare a invaziei algelor. Aceste eforturi şi-au produs efectul în acest an, când algele au fost îndepărtate, spre bucuria tuturor turiştilor. Este un plus câştigat de litoralul românesc care nu trebuie pierdut, pentru că dacă apa mării este curată, răsplata vine imediat sub forma creşterii numărului de turişti.
8. Instalarea de pubele stradale numeroase. Deşi pe plajă se află puncte de colectare a gunoiului în mod selectiv, iar de pe plajă se ridică gunoaiele, totuşi pubelele stradale lipsesc aproape cu desăvârşire de pe faleza pietonală. Sistemul fiind insuficient, seara, puţinele pubele stradale sunt neîncăpătoare, şi, în consecinţă, foarte mult gunoi ajunge direct pe jos.
9. Construcţia de toalete publice pe plajă şi în apropierea teraselor şi construcţia de cabine de schimb pe plajă pentru ca turiştii să-şi poată schimba vestimentaţia într-un mod civilizat, nu în văzul tuturor. La această oră, toaletele publice sunt în număr foarte mic sau lipsesc cu desăvârşire. Mai rău, una dintre terasele de pe plajă din cadrul unui hotel de lux de pe litoral oferă ca singură alternativă o toaletă contra cost chiar şi clientelei selecte venite la respectiva locaţie, chiar dacă preţurile practicate aici nu sunt deloc neglijabile. În mod normal, terasele trebuie să deţină în imediata apropiere o toaletă gratuită, iar plajele să aibă un sistem de toalete publice. În caz contrar, turistul se vede nevoit să plece de la plajă până la hotel pentru nevoile fiziologice sau apar chiar alte alternative mai puţin fericite. La fel, nu este normal ca cei veniţi să se bucure de mare şi de soare să-şi schimbe hainele în văzul tuturor, iar în acest sens sunt necesare cabine de schimb aflate chiar în preajma locurilor unde se face plajă.
10. Găsirea şi implementarea unor soluţii pentru parcare. Staţiunile fiind construite într-o perioadă în care numărul maşinilor era mult mai mic decât cel actual, parcările au devenit de mult timp neîncăpătoare. Cel mai grav este faptul că, deşi există posibile locuri de parcare disponibile, acestea sunt marcate prin staţionare interzisă, deşi maşinile parcate în astfel de locuri nu ar deranja pe nimeni.