Pentru a revigora 10 Mai-ul de altădată, când oamenii ieşeau ”la şosea” pentru a sărbători Ziua Regelui cu tricolor şi covoare de flori, Guvernul României actuale şi oamenii din turism au făcut tot posibilul să nu-i lase nici de această dată pe bucureşteni în case. În Parcul Izvor a avut loc Târgul de turism Bucureşti, dar şi Concursul Naţional de Gătit în Aer Liber.

Mulţi expozanţi, oferte bogate şi mulţi curioşi. Printre cei care au onorat cu prezenţa târgul, în aceată ultimă zi în care s-a desfăşurat,  s-au aflat, pe lângă ministrul Turismului, Elena Udrea, şi şeful statului, Traian Băsescu, alături de soţia sa, Maria.

Prezenţi în calitate de vizitatori, fără discursuri electorale, preşedintele şi doamna sa s-au plimbat printre expozanţi şi au răspuns strângerilor de mâini ale bucureştenilor. Atenţia familiei prezidenţiale a fost atrasă de standul unui producător eleveţian de brânzeturi. Acolo, Traian Băsescu a poposit câteva minute bune pentru a observa procesul tehnologic şi nu a omis să remarce că modul în care elveţienii îşi fac brânza este identic celui al ciobanilor de pe plaiurile mioritice. ”Numai că la noi nu este ecologic”, a subliniat cu ironie preşedintele, făcând referire la normele Uniunii Europene.

”Şi la noi la stână brânza se face la fel. Şi nu se plânge nimeni că s-a îmbolnăvit”, a spus preşedintele care a subliniat că produsul românesc este la fel de bun ca şi cel elveţian.

Că oamenii îl iubesc în continuare pe Traian Băsescu o dovedesc nu numai recentele sondaje care îl plasează în fruntea preferinţelor alegătorilor, ci şi efuziunile de simpatie ale celor care îl întâlnesc la astfel de evenimente ”cu baie de mulţime”.

Cum rămâne cu ”Made in Romania”

Pentru vizitatorul topit de căldură posibilităţile de a se răcori erau multiple. Românii însă, constanţi în alegerea lor, au optat şi de această dată pentru berea la pahar. Odată setea potolită, feriţi de soarele văratic sub umbra imenselor corturi, cei prezenţi şi curioşi au pornit-o printre standurile expozanţilor, să vadă cum stă treaba cu brandul de ţară şi cu autenticitatea românească.  Aceasta din urmă pare că s-a cam pierdut, sau preţul ei a scăzut încât nu mai rentează nici măcar ca brand.  În afară de o câmpie de oale ţărăneşti şi 2-3 standuri cu bucate tradiţionale şi pălincă, restul se ”viciase” cu chinezării. Asta, în cazul în care China nu a fost desemnată, pe furiş, responsabilă cu imaginea României în lume.

Sigurii care nu s-au dezminţit nici de această dată au fost romii (sau ţiganii, pentru că ei aşa se recunosc). Mereu zâmbitori, chiar mai mult atunci când văd camera ştiu să te îmbie şi să se îmbie. Dovadă scurta discuţie dintre doi vecini de stand, ambii ţigani.

Unul mânca salam (i-am cam prins pe toţi la ora mesei şi în aşa fum de grătar cred că le-a fost foame pe toată durata târgului). I-a invitat şi pe vecini să guste, că ţiganii sunt darnici. Bulibaşul familiei se pare că a refuzat, deşi piranda lui era însărcinată. ”De ce nu laşi, mă, ţiganca să mănâncă din salam?”, s-a oţărât darnicul vecin.

N-am aşteptat să văd câţi inşi au mâncat până la urmă din salam, pentru că puţin mai la vale sclipeau cazanele din aramă. ”2000 de lei noi”,  a spus vânzătorul, iar inocenţa din mine m-a făcut să întreb: ”De ce atât de scump?” Privirea vânzătorului care s-a întors spre mine fără niciun cuvânt a spus cât eram de ”nepricepută”. Un alt gură-cască a simţit, însă, nevoia să mă lămurească: ”Normal că-i scump. E din aramă”. 

Pirostria,  ţuica şi covrigul, învinse de salamul de măgar

Din depărtare venea miros de ciorbă de pui. Mergând după aromă am descoperit un imens ceaun care fumega pe pirostrii... Nimeni în jur. Puhoiul era adunat la bere multă şi mici. De ce ne chinuim să creăm un brand, când el e deja format: Micul şi Halba.

În ceaun se gătea ciorbă ţărănească de pui. Chiar dacă nu era pentru vânzare, măcar ştim că se mai poate, iar cei care au gustat-o au răsplătit, cu siguranţă, efortul bucătarilor.

Cu aceeaşi nepăsare era tratat şi viţelul atărnat în proţap, singurii interesaţi dovedindu-se a fi fotografii. Bucureştenii, însă, formau cozi întinse la pulpe de pui şi mititei sfârâitori pe zeci de metri de grătare.

La mare preţ, dar accesibili fiecărui buzunar – numai 5 lei şirul – erau covrigii de Buzău. Însă, produsul cel mai gustat, dar şi cel mai controversat a fost salamul de măgar, prezentat drept specialitate franţuzească. Această delicatesă, alături de salamul cu brânză şi cel cu verdeţuri au făcut deliciul pofticioşilor. Preţul era echivalent cu cel al unui salam obişnuit de la hipermarket – 25 de lei.

Am trecut şi de ultima fărâmă de românism şi ne-am afundat din nou în gloată, ferindu-ne de perucile strident colorate, de seminţe şi de oameni cu îngheţată care, din spirit de conservare a ţinutei, ţineau mâinile periculos îndreptate spre cei din faţa lor.

Cui nu îi ajungea fumul de jos şi îngrămădeala, dar nu dorea nici să se despartă de atmosfera de iarmaroc, se putea urca în balonul cu aer cald pentru a-şi putea face o privire de ansamblu a petrecerii câmpeneşti din inima Capitalei.

 

GALERIE FOTO