Invitatii EVZ
SUPERPUTERILE VIITORULUI. CUM A PIERDUT UNIUNEA EUROPEANĂ ȘANSA DE A DEVENI PRIMA FORȚĂ A LUMII
Trăim într-o lume care se schimbă rapid și imprevizibil. Cine și-ar fi imaginat că Uniunea Sovietică ar putea să dispară ca superputere mondială sau că Marea Britanie va dori să iasă din Uniunea Europeană? Și totuși, aceste lucruri se întâmplă des în istorie și uneori totul pornește de la viziunea și hotărârea unui singur om. Liderului sovietic Mihail Gorbaciov încercarea de a reforma URSS i-a scăpat de sub control, iar colosul sovietic s-a destrămat. Oare lui Donald Trump îi va reuși încercarea de pune interesele americane pe primul loc fără a știrbi statutul de superputere mondială?
În zilele noastre America este, fără îndoială, superputerea mondială. Este singurul stat din lume care, pe baza puterii economice, militare, tehnologice și printr-un complex sistem de alianțe, poate să influențeze deciziile politice majore de pe tot globul (desigur, cu excepția oilor negre ale scenei internaționale- Coreea de Nord, Iran sau Venezuela, ca să dăm numai câteva exemple). Pax Americana are însă un cost enorm pentru economia americană, preț pe care Donald Trump nu pare dispus să-l mai plătească. Să însemne oare că izolaționismul și protecționismul pe care le promovează președintele american le dă prilejul altor puteri de primă mână să se afirme mai ferm pe plan internațional?
Conform analiștilor internaționali, la statutul de superputere a viitorului pot aspira nu mai puțin de 5 federații și state: Uniunea Europeană, Rusia, China, India și Brazilia. Dintre acestea, Uniunea Europeană pare cea mai deranjată de retragerea americanilor din jocul geostrategic mondial. Occidentul s-a refăcut după al doilea război mondial datorită ajutorului american. Și nu este vorba numai de faimosul Plan Marshall, ci și de faptul că Statele Unite au oferit întotdeauna garanții puternice de securitate împotriva oricărei amenințări din partea URSS. Mai mult, Uniunea nu are acum timp să viseze la o influență mondială pentru că problemele cu care se confruntă sunt uriașe, dacă ar fi să amintim numai de Brexit, criza imigranților și disensiunile politice majore dintre liderii UE și țări precum Ungaria, Polonia sau Italia.
De altfel, toate estimările experților că UE va deveni o superputere mondială în secolul 21 sunt anterioare crizei euro și votului dat de britanici pentru ieșirea din Uniune. În cartea sa „De ce va conduce Europa în secolul 21”, politologul britanic Mark Leonard, fondatorul Consiliului European pentru Afaceri Externe, arată care sunt marile avantaje pe care s-ar putea baza Uniunea Europena în încercarea de a deveni o superputere- o populație suficient de numeroasă, cea mai mare economie din lume, rate mici ale inflației, faptul că politica externă americană a avut o serie de eșecuri în ultimii ani și a devenit tot mai puțin populară în lume, standardul de viață extrem de ridicat din majoritatea țărilor europene (incluzând aici numărul de ore lucrate săptămânal, dar și serviciile sociale și de sănătate ).
Sunt însă și experți care au susținut, chiar înainte de Brexit, că Europa nu poate aspira la statutul de superputere pentru că îi lipsește un lucru esențial- puterea militară de descurajare. „UE nu este și nu va fi niciodată o superputere” afirmă David Miliband, fostul secretar de stat britanic pentru Afaceri Externe și Commonwealth, pentru că nu are o politică externă unificată și îi lipsesc mijloacele de a-și proiecta puterea militară peste tot în lume. De aceeași părere este și parlamentarul european Ilka Schroeder, care susține că implicarea susținută a UE în conflicte precum cel israeliano-arab, de pildă, este folosită pentru a compensa imposibilitatea Uniunii de a-și demonstra internațional forța militară, așa cum face Washingtonul.
Așadar, dacă Statele Unite nu mai vor, iar Europa nu pare să poată, lumea de mâine ar putea fi martora ridicării unei puteri noi. Ce șanse au China, India sau Brazilia să devină superputerile viitorului, vom încerca să vedem în materialul de mâine.
Recomandările noastre
