Companiile și instituțiile publice cu peste 50 de angajați urmează să aibă „experți în egalitate de șanse”, potrivit unui proiect de lege adoptat de cabinetul Dăncilă. În realitate, aceștia nu au obiectul muncii, Consiliul pentru Combaterea Discriminării primind, în 2016, doar nouă sesizări pentru discriminare de gen, dintre care două de la persoane juridice

Prim-ministrul Viorica Dăncilă declara, în deschiderea ședinței de guvern din 8 februarie, că toate persoanele juridice cu peste 50 de salariați vor fi obligate să angajeze un expert în egalitate de șanse. „Vrem ca în România egalitatea de șanse dintre femei și bărbați să fie efectiv asigurată. Cred că acest lucru este foarte important. Ca urmare, vom introduce obligația persoanelor juridice din sistemul public, dar și din sectorul privat, care au peste 50 de salariați, de a avea în structura de personal un expert în egalitate de șanse”, a explicat Dăncilă.

Ea a susținut că prin această măsură, care avea să se materializeze, în aceeași ședință, într-un proiect privind modificarea și completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați, nu se urmărește încărcarea „birocrației cu noi funcții”, dar se dorește ca „sarcina experților să fie exercitată în mod activ și util”.

„Va suferi probabil anumite modificări”

 Purtătorul de cuvânt al Guvernului, Nelu Barbu, l-a contrazis pe prim-ministru, după ședința executivului, subliniind că, potrivit proiectului de lege adoptat, firmele cu peste 50 de angajați vor avea „posibilitatea”, nu „obligația”, de a avea un expert în egalitate de șanse. La fel și președintele Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES), Grațiela Drăghici, care a precizat pe contul său de Facebook:

Proiectul de Lege privind modificarea și completarea Legii nr. 202/2002 vizează cu deosebire reglementarea profesiei de „expert în egalitate de șanse” și „tehnician în egalitate de șanse” și „introducerea posibilității pentru persoanele juridice din sectorul public și din sectorul privat care au peste 50 de salariați, de a avea în structura de personal un expert în egalitate de șanse, sau, un tehnician în egalitate de șanse”.

Totuși, Nelu Barbu nu a exclus varianta ca „posibilitatea” să devină „obligație”: „Fiind vorba despre un proiect de lege adoptat în Guvern, el va merge în Parlament. Acest proiect de lege va suferi probabil anumite modificări”.

4 bărbați, 3 femei și 2 persoane juridice

Toată această tevatură cu folosirea unui salariat pentru a veghea la egalitate dintre bărbați și femei la locul de muncă nu are justificare în viața reală din România, potrivit datelor Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. De exemplu, la solicitarea Evenimentului zilei, CNCD a comunicat că anul trecut a primit doar nouă sesizări privind discriminarea la locul de muncă pe bază de gen, dintre care, culmea, patru depuse de bărbați, trei de femei și două de persoane juridice.

În 2016, au fost 14 reclamații, 3 bărbați și 11 femei, dintre care doar patru s-au dovedit reale. În 2015, CNCD a dezbătut 11 dosare, reclamanții fiind 3 bărbați, 7 femei și o persoană juridică, constantându-se că doar în trei cazuri a fost vorba de discriminare.

Nici fundamentarea modificării legii 202 prin care se creează noile posturi, ce se găsește pe site-ul ANES, nu este mai convingătoare: „În contextul gestionării unei problematicii complexe în ceea ce privește realizarea egalității de drept și de fapt între femei și bărbați și prevenirea și combaterea violenței, ocupația de expert în egalitate de șanse și cea de tehnician reprezintă un factor crucial la nivelul organizațiilor/ comunităților fiind un vector al progresului și dezvoltării durabile la nivelul întregii societăți.

Reglementarea acestor ocu pații este plasată în contextul unei preocupări din ce în ce mai pronunțate la nivel internațional și european pentru implementarea principiilor egalității de gen în toate domeniile și la toate nivelurile de intervenție”. Deci, e vorba de vorbe și iar vorbe, fără susținerea lor de fapte din viața reală.

10.522 la privat plus 1.680 la stat

În România existau la sfârșitul anului 2016, potrivit datelor Institutului Național de Statistică, 10.522 de firme cu peste 50 de angajați. Dintre acestea, 8.791 aveau un număr de salariați situat în 50 și 249, iar 1.731 de companii angajaseră peste 249 de persoane. Dacă mai adăugăm cele 1.680 de instituții publice naționale și locale despre care vorbește președintele ANES, Grațiela Drăghici, sărim de 13.000 de posturi de „experți în egalitate de șanse”.

„Integrarea dimensiunii de gen în politicile naționale”

Justificarea introducerii în plan național a unei noii ocupații, respectiv Expertul în egalitate de șanse, este susținută, potrivit ANES, de cadrul legislativ internațional, comunitar și național, de prezența constantă a dimensiunii de gen în evoluția și dinamica tuturor sectoarelor de activitate, de nevoile reale ale societății contemporane moderne și de integrarea dimensiunii de gen în politicile naționale privind educația, ocuparea forței de muncă, incluziunea socială, protecția socială, sănătatea, participarea la procesul decizional.

Potrivit standardelor UE, „Genul se referă la diferențele sociale dintre femei și bărbați care sunt învațate și care se schimbă în timp. Aceste diferențe variază mult în interiorul unei culturi de la o cultură la alta. Genul este un instrument conceptual cu ajutorul căruia sunt analizate rolurile, responsabilitățile, constrângerile, șansele și nevoile bărbaților și femeilor în orice context”.