Toată prima jumătate a zilei de luni, 1 septembrie 2014, mi-am pierdut-o încercînd să aflu dacă Traian Băsescu s-a întors de la Consiliul European Extraordinar. Din ce dibuiam ici-acolo, Consiliul se încheiase sîmbătă noaptea. Dacă Traian Băsescu s-a întors sau nu, mi-era greu să dibui ceva. Pe la prînz, Bogdan Iacob de la InPolitics a fost în stare, după o investigație de tip polițist a Internetului, să spună că Traian Băsescu e în țară. Cum adică e în țară? am întrebat eu, nițel descumpănit. Cînd s-a întors?

Traian Băsescu avea bunul obicei democratic de a ține conferințe de presă la întoarcerea de la Consiliul European, pe durata cărora ne informa despre ce s-a discutat în spatele ușilor închise și despre ce-a zis și a făcut domnia sa mai ceva decît o fătucă din presă.

Din cîte știam, acum, după încheierea Consiliului, Traian Băsescu nu ținuse nici o conferință de presă.

Se întorsese în țară pe șest, ca Ionel Brătianu de la Conferința de la Paris?

Nu întîmplător mă interesasem dacă Traian Băsescu s-a întors și, mai ales, dacă a ținut o conferință de presă.

Voiam să știu, în calitate de cetățean al României interesat de rolul și locul țării sale în lume cum susținuse Traian Băsescu la Consiliu poziția României în cazul Crizei Ucrainene.

Joi, 28 august 2014, seara, într-un efort de calmare a opiniei publice, tulburate de isteria televiziunilor de ştiri privind o Invazie rusească în Ucraina, Traian Băsescu a susţinut o Declaraţie de presă, rezumată la demonstrarea unei teze:

Nu e vorba de o invazie, ci de o sporire în armament modern şi specialişti a ajutorului dat de Rusia rebelilor din Estul Ucrainei.

Acest ajutor a dus, pe teren, la contraofensiva de proporţii a rebelilor, după ce armata ucraineană îi înghesuise rău de tot.

Alte lucruri n-a spus Traian Băsescu.

Nici despre poziţia României, nici despre ce ar trebuie să facă NATO şi UE.

Absenţa unor precizări, reclamate chiar de susţinerea publică a unei aprecieri, m-a făcut să cred  că Traian Băsescu propune, în numele României, o poziţie mult mai nuanţată decît cea belicoasă, radicală, ionantonesciană de pînă acum, formulată tot de preşedinte.

Dacă Traian Băsescu a simţit nevoia să susţină ditamai Declaraţia de presă pentru a ne propune, în conflict cu poziţia oficială a Kievului, teza că nu-i vorba de o invazie, mi-am zis, parcurgînd rapid un raţionament de bun simţ, înseamnă  că, faţă de un alt moment, cel al tragediei aviatice din Estul Ucrainei, cînd preşedintele României l-a depăşit pe preşedintele Ucrainei la isteria anti-rusească, lui Traian Băsescu i-a revenit luciditatea în chestiunea Crizei Ucrainene.

Încîntat că, în fine, Traian Băsescu propune drept poziţie a României o poziţie mai nuanţată, am scris pe cristoiublog.ro ca Gînd de vineri, textul Slavă Domnului! În cazul crizei ucrainene lui Traian Băsescu i-a revenit luciditatea.

Vineri, 29 august 2014, Traian Băsescu m-a dat gata cu o revenire, ba chiar şi cu o depăşire a isteriei sale de pînă acum în chestiunea Crizei Ucrainene.

Nu într-un interviu, nu într-o conferinţă de presă, ci în Discursul tradiţional ţinut în faţa diplomaţilor români, Traian Băsescu a prezentat poziţia României faţă de implicarea Rusiei în războiul din Estul Ucrainei:

„Apreciem că armata ucraineană se află în dificultate, şi o spun fără nicio reţinere. Dacă statele UE, statele NATO nu vor trece rapid la sprijinirea armatei ucrainene cu echipamentele necesare cu care să poată face faţă acţiunilor Federaţiei Ruse, şansele guvernului de la Kiev, ale puterii de la Kiev de a pune sub control estul Ucrainei devin iluzorii şi continuarea luptelor în estul Ucrainei riscă să se transforme într-un măcel la adresa armatei ucrainene. O spun fără ezitare, statele democratice trebuie să depăşească momentul declaraţiilor de bune intenţii. Cred că armata ucraineană s-a săturat de câte căşti şi câte arme neletale le-au fost trimise, este timpul, dacă vrem să ajutăm democraţia din Ucraina, dacă vrem să dăm o şansă poporului ucrainean să-şi continue drumul spre UE, trebuie să acţionăm la fel ca şi Federaţia Rusă, adică să punem la dispoziţia armatei ucrainene orice mijloace pot fi disponibilizate pentru a-i ajuta în această luptă care poate deveni inegală. (…).

Ca atare, poziţia mea în Consiliul European de mâine va fi îndreptată către sprijinul Ucrainei cu armament, cu care să poată face faţă agresiunii Federaţiei Ruse împotriva Ucrainei, agresiune materializată în aşa-numitul «război hibrid», pentru că în ziua de azi Federaţia Rusă nu mai invadează, ci pur şi simplu, inventează oamenii verzi, inventează armament care nu se ştie de unde vine pentru separatişti, inventează orice se poate inventa pentru a destabiliza o ţară vecină cu noi, o ţară europeană, o ţară din estul Europei. Deci voi susţine ideea că statele Uniunii Europene, statele membre NATO trebuie să treacă la faza punerii la dispoziţie a mijloacelor militare necesare armatei ucrainene“.

Cum procedez de obicei cînd vine vorba de intervenţiile publice ale politicienilor, am redat aici textul stenogramei şi nu reluările, mai mult sau mai puţin nesigure, ale agenţiilor de ştiri.

Cu o seară înainte, stabilisem cu Simona Ionescu, redactorul şef al Evz, ca Gîndul de vineri dimineaţa de pe cristoiublog.ro să fie publicat în numărul de sîmbătă al ziarului.

Aşa se face că-n numărul de sîmbătă, 30 septembrie 2014, cititorii ziarului au dat ochii cu un text al cărui titlul contrazicea Declaraţia de vineri, 29 august 2013:

Slavă Domnului! În cazul crizei ucrainene lui Traian Băsescu i-a revenit luciditatea.

Se înţelege că m-am făcut de rîs.

Discursul din faţa diplomaţilor mărturisea un Traian Băsescu unic în NATO şi-n Uniunea Europeană prin poziţia anti-rusească şi pro-ucraineană  radicală, fanatică.

Pe lîngă insultarea unui alt şef de stat, Vladimir Putin, fapt incalificabil în politica externă, Traian Băsescu anunţa că la Consiliul European de sîmbătă, 30 august 2014 avea să ceară, în numele României, sprijinirea Ucrainei cu armament modern de către NATO şi UE, precum și trecerea la o înăsprire fără precedent a sancţiunilor.

Cu puţină vreme în urmă, joi, 28 august, publicasem în Evenimentul zilei un comentariu dedicat schimbării de poziţie a ţărilor europene faţă de Criza Ucraineană, sub titlul semnificativ: „Occidentul dă semne de oboseală faţă de Criza din Ucraina! Ai noştri n-au aflat încă!“

Bazat pe argumentele din acest comentariu, citind Declaraţia lui Traian Băsescu mi-am pus o întrebare normală:

Ce l-a apucat?

Traian Băsescu ne anunţa că sîmbătă, 30 august 2014, va propune în numele României o radicalizare fără precedent a reacţiei UE şi NATO faţă de implicarea Rusiei în Estul Ucrainei.

Transfer de armament modern, înăsprire a sancţiunilor.

Pe lîngă prăpastia faţă de oboseala Occidentului, propunerea cu armamentul ridica şi o întrebare a dracului de complicată:

Rusia nu recunoaşte oficial că ajută pe rebeli cu armament.

Cum putea s-o facă oficial Occidentul în cazul Ucrainei?

Uluirea mea faţă de aventura propusă României era cu atît mai mare cu cît Traian Băsescu murea de grija Armatei ucrainene.

Nu a civililor pisaţi cu bombe de un stat, ci a militarilor acelui stat în confruntarea cu civilii!

Ca să nu mai spun că Traian Băsescu bocea Armata unei ţări de aproape 50 de milioane de locuitori, o ţară care a reuşit, în 24 de ani să-şi făurească cea mai puternică armată de oligarhi în defavoarea Armatei naţionale, lipsită de armament modern.

Sîmbătă, întors de la Paris, de la Întîlnirea convocată de preşedintele Franţei, Victor Ponta a ţinut o Conferinţă de presă extraordinară în care a prezentat ce-a zis el, în numele Guvernului României, la Paris, în legătură cu agravarea situaţiei din Estul Ucrainei:

„În egală măsură însă, am precizat şi într-un fel am şi răspuns la anumite îngrijorări ridicate de partenerii noştri europeni, am spus foarte clar că în acest moment ideea unei intervenţii militare din partea României, din partea Europei, a NATO, este o chestiune care trebuie tratată cu foarte multă precauţie, în limbaj diplomatic, adică trebuie să ne gândim de zece ori înainte să vorbim, că interesul Europei şi al României este acela de a sprijini Ucraina, însă în acelaşi timp de a nu escalada conflictul şi că orice fel de declaraţii am fost întrebat şi am precizat acest lucru: orice fel de declaraţii făcute la Bucureşti despre sprijin şi intervenţii militare sunt declaraţii strict politice, atât timp cât nu au fost discutate niciodată nici în Parlamentul României, nici în CSAT, nici în altă instituţie. Am simţit nevoia să prezint foarte clar această poziţie a României şi din punctul acesta de vedere există, repet, la nivelul şefilor de guvern şi de stat cu care am discutat, există o poziţie unitară de sprijin pentru Ucraina, de condamnare a Federaţiei Ruse, dar, dar de foarte mare precauţie atunci când vine vorba despre sprijin militar“.

Luînd cunoştinţă de această Declaraţie am scris imediat pe cristoiublog.ro:

„Cine ştie să citească realizează că se află în faţa unuia dintre cele mai grave momente postdecembriste:

Într-o chestiune crucială de politică externă a României, premierul şi preşedintele prezintă partenerilor Occidentali două poziţii net opuse, care se contrazic spectaculos. Din Declaraţia de presă a lui Victor Ponta aflăm că premierul, în numele Guvernului, a spus la Paris că poziţia lui Traian Băsescu nu e poziţia României. Mai mult, din Declaraţia (atenţie, oficială, nu o vorbă aruncată într-un interviu!) lui Victor Ponta rezultă că poziţia asumată de Traian Băsescu, tot în numele României, a fost primită prost de partenerii occidentali.

Se impun, fireşte, cîteva întrebări:

Iniţiativa lui Traian Băsescu din dimineaţa zilei de vineri, semnalînd o schimbare spectaculoasă după Declaraţia de presă de joi seara, e urmarea unei schimbări persoanale sau urmarea unei sugestii venite de la americani. Dacă e aşa, prin cele două voci – a preşedintelui şi a premierului – vorbesc două forţe diferite – America şi Uniunea Europeană.

2. La Consiliul European, care va fi poziţia României, cea a Preşedinţiei sau cea a Guvernului?“

Duminică, 31 august 2014, preşedintele în exerciţiu al Consiliului European  Herman von Rampuy a anunţat că UE a dat un termen de o săptămînă Rusiei să înceteze acţiunile în Ucraina.

În caz contrar se vor da noi sancţiuni.

Aşadar, nici vorbă de sprijinire a Ucrainei cu armament modern.

Nici vorbă de trecere pe loc la un nou val de sancţiuni.

Uniunea Europeană a abordat o poziţie împăciuitoristă faţă de Criza din Ucraina.

Ceea ce n-a spus preşedintele în exerciţiu, a spus preşedintele deja desemnat Donald Tusk:

UE are nevoie de o poziţie curajoasă, dar nu radicală în Conflictul din Ucraina, pentru că scopul final trebuie să fie pacea.

Asemănător a vorbit şi noul Înalt Reprezentant al UE pentru afaceri externe şi politici de securitate, Federica Mogherini.

E limpede că între poziţia UE şi poziţia anunţată de preşedinte ca fiind a României e o prăpastie.

În aceste condiţii se pun întrebări fireşti:

1) A prezentat Traian Băsescu la Consiliu poziţia sa sau poziţia lui Victor Ponta?

2) Dacă a prezentat poziţia sa care a fost reacţia celorlalţi membri ai Consiliului?

L-a sprijinit cineva?

Am fi putut afla răspunsurile dacă Traian Băsescu ar fi respectat tradiția și ar fi ținut o conferință de presă fie la încheierea Consiliului, fie la întoarcerea în țară.

Acest lucru nu s-a întîmplat.

Cum Traian Băsescu nu poate fi bănuit că s-ar teme de întrebările incomode, tăcerea de mormînt de după Consiliul mă face să întreb:

Sunteți siguri că Traian Băsescu a fost la Consiliul European?!