Luni, 13 octombrie 2014, cu nici o oră înainte de a trece în ziua de marți, 14 octombrie 2014, Traian Băsescu a pus capăt unei aproape luni întregi de zbatere a presei pentru a afla cine e acoperitul (vorba unei nașe din Ferentari) dintre prezidențiabili. Deși lumea mai mult sau mai puțin bună din presă dibuia că-i vorba de Victor Ponta, dat în gît de senatorul Valer Marian într-o intervenție în Senatul României, totuși unii mai sperau că ar putea fi vorba de Klaus Iohannis sau chiar de Monica Macovei.

Sperau, pentru că aceștia se numărau printre candidații cărora dezvăluirea le-a fi dat o lovitură mortală. În cazul lui Victor Ponta, unul dintre cei mai mari maeștri în mințirea pe față, fără tresărire, dat de neamul românesc, nimeni nu se aștepta la ceea ce s-a și întîmplat:

Să nege acuzația și să-l pună la lucru, ca să pară mai convingător, pe  băiatul său, Andrei, tot mai mult pe cale să devină, pentru politica lui Victor Ponta, ceea ce era Baruțu pentru publicistica lui Tudor Arghezi.   În aceeași emisiune, Jocuri de putere, care ar fi intrat în Istorie dacă pe scena românească s-ar fi petrecut și altceva decît spargerea unei țevi de trăncăneală, Traian Băsescu a reafirmat și de ce s-a ostenit el să aducă în spațiul public o chestiune adusă de regulă, în alte țări cu democrații consolidate, de presă și de societatea civilă, în nici un caz de către șeful statului:   Victor Ponta trebuia să-și treacă în CV anii de ofițer acoperit al SIE, pentru ca românii să aleagă în cunoștință de cauză.   Între haturile aceleiași emisiuni, Traian Băsescu a ridicat și chestiunea ascensiunii formidabile a tînărului procuror Victor Ponta, care a ajuns la Parchetul General după doar cîțiva ani de stagiu la Parchetul de pe lîngă Judecătoria sectorului unu.   Toată lumea s-a năpustit asupra dezvăluirii cu acoperitul, cum a început să-i spună presa noastră, brusc ferentarizată.   S-a discutat mult şi fără rost despre încălcarea Constituţiei de către Victor Ponta, dar mai ales de SIE, condus la vremea respectivă de un client politic al lui Emil Constantinescu, numitul Cătălin Harnagea. S-a discutat despre impactul dezvăluirii asupra campaniei electorale.   Nimeni n-a luat în seamă  dezvăluirea – e drept timidă, pentru că n-a fost conștient de importanța ei colosală-  făcută de Traian Băsescu în ce privește cariera profesională a lui Victor Ponta. Concentrarea dezbaterii publice asupra ipostazei  de ofiţer acoperit a lui Victor Ponta a convenit de minune candidatului PSD. Răspunsurile sale au fost suficient de ambigue pentru a cîştiga baban din tot scandalul. Pe de o parte, să nu poată fi acuzat juridic de încălcarea Legii prin acceptarea postului de ofiţer acoperit, deşi magistraţilor le era interzis aşa ceva, pe de alta, să creadă electoratul că a servit patria spionînd-o pe Carla del Ponte. Nici presa, dar nici măcar Traian Băsescu n-au atras atenţia asupra adevăratei esenţe a Scandalului. Ea nu constă nici în netrecerea în CV a anilor de ofiţer acoperit (cum dracu' să facă aşa un ofiţer?!), nici măcar în incompatibilitate.   Esenţa scandalului constă în cariera spectaculoasă ca magistrat a tînărului Victor Ponta.

Ziarul Gândul din 27 martie 2013 a publicat în premieră MAPA PROFESIONALĂ A PROCURORULUI PONTA.

Faptul gazetăresc și-a avut explicația în controversele de la vremea respectivă privind numirea Procurorului general și a Procurorului șef al DNA.   Azi însă, cînd asupra lui Victor Ponta stăruie suspiciunea de a fi fost ofițer acoperit al SIE,  materialul din Gândul capătă o importanță crucială.   Ce ne spune mapa profesională a lui Victor Ponta?   Victor Ponta termină Facultatea de Drept  în 1995.  După terminare, la vîrsta de 23 de ani, ajunge procuror la Parchetul de pe lîngă Judecătoria sectorului unu. Potrivit Mapei publicate de Gândul, mare lucru nu face aici ca procuror.  13 dosare în trei ani, cele mai multe înșelătorii cu file CEC. În 1998, la vîrsta de 26 de ani, Victor Ponta face un salt incredibil în cariera sa de magistrat. E promovat nu la Parchetul de pe lîngă Tribunalul București, ci direct la Parchetul General. Cum Legea cerea 8 ani vechime ca procuror pentru o asemenea promovare, Victor Ponta e numit la Parchetul General cu delegație, semnată de Procurorul general de atunci Mircea Criste.  Odată parvenit la Parchetul General, Victor Ponta e trimis prin toată Europa, mai ceva decît James Bond. În 2001, Victor Ponta susține examenul de numire pe post. Avea nevoie pentru asta de încă doi și jumătate ca procuror. Nu-i are. Nicio o problemă. Îi se dă derogare.   Te-ai aștepta ca un asemenea talent de excepție ca procuror să-l facă pe Victor Ponta să rămînă în profesie și să devină unul dintre cei mai mari procurori ai României. Nu de alta, dar statul  român cheltuise o groază de bani trimițîndu-l în toată Europa ca să se specializeze. În 2001 însă, marea speranță a Parchetului General abandonează pentru totdeauna cariera  de procuror, pentru care, teoretic, judecînd după promovările spectaculoase, avea nu talent, ci geniu, ca să nu mai vorbim de ambiție.   Victor Ponta n-a explicat pînă acum, epic și didactic, atît asensiunea sa incredibilă ca procuror, cît și renunțarea bruscă la cariera profesională pentru a se face politruc.   Pînă atunci, pînă ne va desluși misterele  acestor întîmplări din viața sa, noi îl vom crede pe Traian Băsescu din emisiunea ”Jocuri de putere" de luni, 13 octombrie 2014, și vom lansa următoarea ipoteză:   Victor Ponta n-a fost promovat atît de spectaculos pentru geniul său de procuror, ci pentru că în 1997 a semnat Pactul cu Diavolul, devenind ofițer SIE.   Pentru a-l putea trimite cu misiuni peste hotare, SIE i-a aranjat o carieră spectaculoasă în România, în realitate nimic altceva decît ceea ce se numește legenda necesară acoperirii.   Dacă e aşa, candidatul care vrea să fie preşedintele României are de dat seamă  unor întrebări cruciale pentru a obţine votul românilor:   1) A semnat Pactul cu Diavolul pentru că a vrut să servească patria în calitate de ofiţer acoperit sau pentru a avea o ascensiune pe care n-ar fi avut-o în veci dacă nu semna angajamentul de ofiţer acoperit?   În multe cazuri, ofiţerul serviciului primeşte misiunea de a acţiona sub acoperire în spații cumplite, degradante. E trimis să fie dealer de droguri sau, dacă e femeie, să se prostitueze. Victor Ponta a primit misiunea de a fi procuror în Parchetul General, de a călători peste hotare pe banii statului, de a se bucura de viață în timp ce foștii săi colegi trudeau din greu pe la Parchetele de sector.   Să fim sinceri.   Cui nu i-ar conveni o asemenea misiune?   2) Prin promovarea lui Victor Ponta, un alt procuror, poate mai bun profesional, a fost frustrat de promovare.   3) Promovarea în Parchetul General îşi are un aspect moral. Dacă e pe bune, devine un exemplu pentru alţi procurori tineri.   Ce-şi vor fi spus colegii lui Victor Ponta de la sector văzîndu-l promovat peste noapte fără să fi dovedit nimic?   La aceste întrebări trebuie să răspundă Victor Ponta.   Dacă e adevărat c-a semnat Pactul cu Diavolul pentru a parveni, înseamnă că e o persoană în stare de orice pentru a beneficia de dulceața vieții.   Poate fi această persoană amorală, dispusă la orice compromis pentru a parveni, preşedintele României?   De aceea se impune să știm cu siguranță adevăratele temeiuri ale formidabilei ascensiuni a tînărului procuror Victor Ponta.   Dacă aș lucra în presă, aș pune  pe colaboratorii mei să-i întrebe pe toți cei care au răspuns într-un fel sau altul de promovarea lui Victor Ponta.   Asta dacă Victor Ponta nu se explică în direct și la oră de vîrf la tv.