Companiile nu au dreptul să supravegheze activitatea electronică privată a angajaților lor. Decizia constituie jurisprudență în toată Europa.

Un angajat poate fi concediat dacă folosește mesageria electonică a companiei la care lucrează? Judecătorii Curții Europene a Drepturilor Omului au dat răspunsul marți la această întrebare, sancționând în procedură de apel supravegherea mesajelor private de către un angajator din România.

Decizia CEDO era una foarte așteptată, „căci toată lumea este astăzi conectată”, după cum a precizat Curtea, iar separarea între viața profesională și viața publică este din ce în ce mai dificil de precizat.

Sanționarea cazului de supraveghere pe Internet va crea jurisprudență în toate cele 47 de state membre ale Consiliului Europei.

Sesizată de către un salariat român, CEDO respinsese inițial, în ianuarie 2016, plângerea acestuia. Petentul, Bogdan Mihai Bărbulescu, un inginer român de 38 de ani, a făcut apel și Curtea l-a acceptat.

Angajatorul îl concediase pe Bărbulescu pe 1 august 2007, după ce îi supraveghease comunicațiile electronice timp de o săptămână (între 5 și 13 iulie 2007) și constatase că acesta folosise mesageria companiei în scopuri personale.

Angajatorul i-a arătat lui Bogdan Mihai Bărbulescu 47 de pagini de transcrieri ale mesajelor pe care acesta le schimbase pe Yahoo Messenger cu fratele sau logodnica sa, pe teme private, precum sănătatea și viața sexuală.

Potrivit regulamentului de ordine interioară, „folosirea resurselor companiei în scopuri personale” era interzisă.

Contestând metodele angajatorului, salariatul a denunțat spionarea comunicațiilor sale private ca fiind o violare a dreptului la viață privată și la corespondență, protejate de articolul 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Atât tribunalul român de primă instanță, cât și Curtea de Apel au respins plângerea lui Bărbulescu, pe motiv că acesta fusese încunoștiințat în legătură cu prevederile din regulamentul companiei angajatoare.

Marți, judecătorii Camerei Mari, instanța supremă a CEDO, au apreciat că „autoritățile naționale (române – n.r.) nu au protejat în mod corespunzător dreptul lui Bogdan Mihai Bărbulescu la respectarea vieții sale private și a corespondenței și, prin urmare, nu au asigurat un echilibru just între interesele taberelor implicate”, potrivit deciziei adoptate cu 11 voturi la 6.