Joi, pe 26 martie, Richard al III-lea, ultimul suveran al Angliei din neamul Plantageneților, mort în 1485, în bătălia de la Bosworth, va fi în sfârșit înhumat cu toate onorurile cuvenite la catedrala din Leicester.

Vreme de trei zile, zeci de mii de urmași ai supușilor săi vor veni să-i aducă un ultim omagiu regelui supus cinci veacuri oprobriului admiratorilor învingătorului său, Henric al VII-lea, primul monarh din stirpea Tudorilor, scrie Le Point.

Shakespeare este vinovat de portretul mosntruos făcut lui Richard al III-lea. În piesa cu același nume, bardul de la Stratford pe Avon îl „înzestrează” cu toate relele de pe lume, trasformându-l într-un monstru diform și însetat de sânge, insistând asupra perfidiei sale, a cruzimii și a prefăcătoriei fără margini.

Potrivit istoriei oficiale, el nu a ezitat să ordone uciderea celor doi nepoți, regele Edward al V-lea (12 ani) și Richard, duce de York, închiși în Turnul Londrei.

Absența unui mormânt oficial nu a făcut decât să alimenteze proasta reputație a lui Richard al III-lea.

În septembrie 2012, testele ADN au confirmat că un schelet deshumat de sub parcarea din Leicester îi aparține fostului suveran Plantagenet. Cercetătorii s-au bazat pe amprentele genetice a doi descendenți dinspre partea maternă pentru a confirma identitatea rămășițelor. Ei au afirmat că, după decesul produs de două răni fatale la cap, cadavrul învinsului a fost supus la multe înjosiri: o lovitură de armă albă în fesa dreaptă, leșul cărat pe spinarea unui cal și o înmormântare anonimă, înfășurat doar într-un lințoliu.

Interzis la Westminster

Societatea amicilor lui Richard al III-lea speră că reînhumarea de joi, mult mediatizată, va permite schimbarea negativă a personajului.

Lynda Pidgeon, istoric la Societatea Richard al III-lea, afirmă:

„A fost un gospodar foarte bun al nordului Angliei și a respins atacurile scoțienilor.”

Interesant este că sicriul a fost fabricat de Michael Ibsen, unul dintre descendenții monarhului, al cărui ADN a permis identificarea scheletului.

Giulgiul a fost brodat cu trandafiri albi, blazonul Casei de York, inamicul de moarte al Casei de Lancaster, în timpul Războiului celor două Roze (1456 - 1485).

Arhiepiscopul Angliei, Monseniorul Vincent Nicholas, va oficia slujba de înmormântare. „O întoarcere glorioasă pentru unul dintre cei mai mari perdanți din istorie”, a scris The Times, care crede că evenimentul ilustrează interesul britanicilor istoria lor sângeroasă, plină de comploturi, asasinate, persecuții și certuri dinastice.

Regele blestemat va fi înhumat în Catedrala din Leicester, Westminster, loc de pelerinaj regal, fiind exclusă. Henric al VII-lea, învingătorul și succesorul lui Richard, are parte de o capelă magnifică în sânul necropolei londoneze a suveranilor englezi.

Mai mult, regina Elisabeta a II-a, cea care trebuia să ia decizia locului de înmormântare, nu și-a ascuns niciodată admirația pentru Casa Tudor, mai cu seamă pentru strămoașa sa, Elisabeta I.

Richard va trebui să suporte împărțirea interesului turiștilor cu Simon de Montfort, al șaselea conte de Leicester, pionier al primului parlament, în 1265, și inamic de moarte al Plantageneților.