Operațiunile militare ruse din Ucraina au adus costuri majore Federației Ruse. Anexarea Crimeii s-a făcut fără victime, dar astăzi responsabilitatea și costurile directe ale aducerii salariilor și pensiilor populației locale la nivelul celor din Rusia, aprovizionarea cu energie electrică și gaz, întreținerea insfrastructurii, toate atârna greu în bugetul de stat de la Moscova, care urmează să fie redus cu 10% la toate capitolele, mai puțin cel militar.
Și nu am vorbit aici de costuri indirecte și simbolice: anexarea Crimeii este un semnal al punerii sub semnul întrebării a frontierelor în Europa, a dreptului internațional și angajamentelor de securitate luate de toate statele inclusiv Rusia la nivel european și global. Înseamnă reticența tuturor vecinilor, în special a celor cu comunități de ruși, față de revizionismul Moscovei.
Agresiunea militară de tip război hibrid din Estul Ucrainei a adăugat și ea costuri: sancțiuni economice la nivel global, blocarea finanțării Federației Ruse, a transferului tehnologic, în special în domeniul militar și lipsa investițiilor, ba chiar retragerea masivă a sumelor de bani - 157 miliarde la nivelul anului 2014, cu 50% mai mult ca în anul anterior, cu o accelerare enormă pe trimestrul patru. Banii fug, rubla se prăbușește, prețul petrolului nu ajută nici el. Toate converg spre o problemă majoră la nivel economic, recesiune și iminentele izbucniri de proteste sociale ce se anunță chiar din acest an.
Dar poate cel mai mare impact îl au victimele războiului. Moscova respinge implicarea sa în Estul Ucrainei, din ce în ce mai neconvingător. Cine să creadă că forțe speciale și „voluntari”, sau militari din armată, „pleacă în concediu” să lupte în Ucraina, sau „s-au rătăcit” peste graniță, în prima linie din luptele de la aeroportul din Donetsk. Așa cum necredibilă este și eventuala cumpărare de tehnică militară grea, artilerie, tancuri, lansatoare de rachete multiple Katiusha și material militar și mai modern, achiziționat de niște doritori din piață de la Rostov pe Don și adus să susțină ofensiva în Donetsk și Lugansk.
Anul trecut, peste 5.000 de persoane au murit în Donetsk și Lugansk, cetățeni ruși, soldați în termen, „voluntari”. Mulți au fost îngropați în gropi comune, dar alții s-au regăsit în sicrie care s-au încolonat în lungul marș al camioanelor morții către țară. Nu în Moscova, ci în unități așezate la distanță, pentru a nu crea probleme. Asociația mamelor soldaților din Rusia a fost prima care a tras semnalul de alarmă, iar mass-media a filmat în cimitirele care se umplu de soldați din armata rusă morți pe frontul ucrainean.
Ultima ofensivă a fost și cea mai sângeroasă. 382 de morți erau anunțați de activistul rus pentru drepturile omului, Elena Vassilieva, în doar primele trei zile ale ofensivei ruse. Mult, enorm, iar când convoiul cu sicrie se va întoarce în Rusia, ascunderea acestei realități de mass media rusă nu va mai putea face minuni. Soldații uciși au rude, prieteni, deja se aude din om în om, iar Vladimir Putin va trebui să facă față și acestui dușman intern: mamele soldaților uciși într- un război în care nu au fost trimiși, pe un câmp de luptă unde nu sunt combatanți, fără să se afle în misiune comandată, ci „în concediu” sau „rătăciți”, fără nici un drept ce ar reveni noilor eroi căzuți, pentru visul de refacere a unei noi Uniuni Sovietice.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
