Despre inexistentele marcaje rutiere. Pe hârtie, ele se realizează periodic. În realitate, drumurile deplorabile ale României sunt întreținute prost, trasate cu „creta” și cu mari întârzieri în execuție.
Șofatul prin România pe timp de noapte a devenit un sport extrem. Dacă mai și plouă, condusul se transformă într-o aventură. Atenția sporită pe timp de noapte apare ca un banal avertisment dacă, pe mari porțiuni de drum, șoferii orbecăie pur și simplu fără să știe pe unde calcă roțile.
Mii de mașini gonesc în noapte conduse de nevăzători de ocazie, fără elementare măsuri de siguranță a circulației. Să ne mirăm atunci că ocupăm primul loc în Europa în ceea ce privește accidentele rutiere?
Motivul este unul banal: lipsa marcajelor rutiere. Pe hârtie, ele se realizează periodic. În realitate, drumurile deplorabile ale României sunt întreținute prost, trasate cu „creta” și cu mari întârzieri în execuție. Poate vă întrebați de ce nu suntem în stare să facem niște desene pe asfalt.
În urmă cu doi ani, la Compania Națională de Autostrăzi își făcea veacul un personaj numit politic, director peste serviciul Achiziții. Emil Teodorescu a stat numai șase luni în funcție, timp suficient pentru a acorda unei firme, fără licitație, șase contracte privind marcajele rutiere pentru șoselele din București, Craiova, Timișoara, Cluj, Constanța și Brașov.
Doi ani a vopsit (probabil cu var) drumurile patriei Mugurel Teodorescu, fratele directorului din CNADNR și patronul firmei care a „câștigat” cele șase contracte.
Directorul a fost descoperit de inspectorii de integritate și reclamat la DNA pentru afacerea în familie pe banii fraierilor plătitori de accize.
Probabil frații Teodorescu o să plătească prejudiciul care se va contabiliza în dreptul lor. Dar cine o să plătească tragediile cere se întâmplă noapte de noapte, într-un joc periculos de-a baba oarba, în goana nebună de pe șosele României?
Recomandările noastre
