Opreşte-te şi iubeşte. Vă puteţi întreba de ce acest îndemn, în vremuri în care mulţi nu au timp pentru dragoste şi fericire

Cartea Oprește-te și iubește, de Alina Dincă, aflată în pregătire la Editura Coresi, îşi propune şi ne propune această aventură: de a învăţa să furăm timp preţios pentru noi înşine, în tot tăvălugul în care trăim şi care ne poartă uneori departe de bucuriile, de dorinţele noastre cele mai profunde şi de oamenii şi lucrurile care contează cu adevărat.

Opreşte-te şi iubeşte este odiseea unui narator fără nume, ce ar putea fi oricare dintre noi, într-un trecut personal extrem de subiectiv și în același timp universal, în care eroii aventurilor sunt părinți, bunici, unchi și mătuși care își trăiesc, aproape nevăzuți, viețile simple, dar memorabile. De exemplu, personajul din povestirea Tata, seamănă cu mulţi părinţi din România: "Dacă mă gândesc mai bine, acasă totul s-a schimbat, în afară de tata. Casa e pustie şi tăcută, pentru că am plecat, rând pe rând, cu toţii din ea. Oamenii care-l căutau pe tata când aveau nevoie de el nu-i mai bat nici ei la uşă acum. Au mai rămas doar mama şi el. Mama, cu acelaşi optimism dintotdeauna: Lasă, că ne descurcăm noi, orice-ar fi! Tata, cu acelaşi tricou vechi, cu pantofii scâlciaţi, cu lista şi plasele mereu pline, adus de spate. Nu ştiu când şi-a cumpărat ultima dată ceva pentru el sau când a mers ultima dată la doctor. Lasă, că mă descurc eu! Vezi-ţi tu de-ale tale şi lasă-mă pe mine! Pe tata, când plec, îl las mereu la fel: cu aceeaşi privire ghiduşă, dar zeflemitoare, în care el nu-şi dă seama că înoată, în lacrimi, toată dragostea lui. Acelaşi om pe care ştii că te poţi baza oricând. Care ne aşteaptă întotdeauna acasă."

Sau alţi eroi sunt femei și bărbați îndrăgostiți, surprinși într-o clipă trecătoare, în care iubirea le-ar putea schimba destinul. Ori, dimpotrivă, aflați la limita dintre viață și moarte.

Oprește-te și iubește adună povești despre oameni de lângă noi -opriți de amintirile naratorului în câte un moment reprezentativ al existenței lor- care, redescoperiți prin lupa iubirii retroactive și redimensionați, se transformă în personaje nemuritoare ce ne schimbă povestea propriei vieți. De exemplu, povestirea "Mamă, când vii să mă iei de la şcoală, te rog să-ţi pui peruca" aduce în prim-plan o tânără mamă care află că este bolnavă de cancer. Ea trăieşte drama pe care o trăiesc, în fiecare clipă, milioane de femei care luptă cu boala necruţătoare:

 "Ecaterina are o frumuseţe clasică.

"Ecaterina are o frumuseţe clasică. La 41 de ani, arată ca o liceancă. Te surprinde însă, de la început, amărăciunea adâncă din ochii ei negri şi intenşi. O tristeţe ce pare să spună că au văzut ceva groaznic, ceva ce noi, ceilalţi, nici nu ne închipuim! Dacă o priveşti cu atenţie, observi că sprâncenele îi sunt doar desenate. Şi că poartă perucă - un păr brun şi bogat, întocmai cum era părul ei natural. Îţi dai seama imediat că sunt semnele chimioterapiei şi amuţeşti. Ecaterina îţi înţelege şocul şi te scoate, tot ea, din impas: Şi acum îmi mai caut elasticul, să-mi prind părul, spune, şi glasul i se înfioară sub un tremur de lacrimi, pe care le topeşte în grabă, sub un râs cristalin şi curajos. Matei, băieţelul meu de 9 ani, îmi spunea la-nceput: «Mama, de-acum o s-arăţi ca un bebeluş! Dar, te rog eu mult, când vii să mă iei de la şcoală, să-ţi pui peruca!» Şi, iată-mă, am aproape un an de când o port.

 

 

De dincolo de istoriile acestor oameni ce există în viaţa fiecăruia dintre noi, se întrevede și istoria fostei Românii comuniste, care încearcă să lase în urmă un trecut întunecat și să-și croiască o altfel de soartă. În povestirea "Un om obişnuit", spre exemplu, este surprinsă drama unui bărbat rămas îndoliat după ce soţia îi moare în urma unui avort făcut ilegal, pe vremea lui Ceuşescu: "Alaiul de oameni înveşmântaţi în negru a pornit pe un drum tăcut, înlăcrimat şi parcă vinovat, ce-a abandonat-o pe mătuşa în cimitirul în care se odihneau toţi din familia ei. Câteva ore mai târziu, ne-am aşternut la pomană. Peste zăngănitul sec al tacâmurilor, se ridicau, când şi când, murmurele mesenilor. Din zumzetul sfielnic se desluşeau, la răstimpuri, frânturi de fraze şi cuvinte ce parcă-ncercau să se lege într-o poveste: Ceauşescu, bietele femei, sarcină, mor cu zile, întrerupere. Şi tare mulţi ani aveau să treacă până s-ajung să-nţeleg ce strigau şoaptele de-atunci! Mătuşa murise pentru că încercase să amâne momentul în care să aibă al doilea copil. Chiar dacă mii de femei au sfârşit la fel ca ea, niciunul dintre vinovaţi nu a plătit vreodată. Adevărul era şuşotit pe la colţuri, dar niciun glas nu-l rostea răspicat. "  

Structurată în șase capitole -Nemuritorii, Vrăjitoarele, Ana orfana, În balansoar cu moartea, Povești de Crăciun, Cum iubesc femeile- cartea de povestiri Oprește-te și iubește redă, până la urmă, o unică poveste, a sufletului care nu încetează niciodată să-și creeze, chiar din cel mai banal prezent, transformat în amintiri prețioase, un viitor exemplar.  

Sperăm că v-am trezit interesul. Vom continua să abordăm subiecte din această gamă, acum, înaintea târgului Bookfest, unde cartea menționată va fi lansată, pe 3 iunie la ora 16.00.