Olimpia s-a căsătorit acum 11 ani cu Abbas, cetăţean sirian. Au trăit la început într-o localitate de lângă oraşul Lomes, unde au venit pe lume şi cei patru copii ai lor. Războiul le-a dat viaţa peste cap. Iată ce spune Olimpia într-un interviu pentru TVR.

Olimpia Stanciu: Era un tanc care mi-a trimis două rachete la casa mea. Eram în casă. Eu şi copiii mei… s-a spart casa… am fugit. Reporter: A fost momentul în care Olimpia, soţul şi fiii lor s-au refugiat în Alep, un oraş sigur în acel moment. Liniştea nu a durat prea mult. Olimpia Stanciu: Ne-a făcut viaţa un calvar şi trebuia să plecăm, pentru că am văzut nenorociri care nu se pot închipui. Sute de oameni…ne-a tăiat capetele pe pământ. Copiii mei sunt foarte afectaţi şi le e frică de zgomote, pentru că atunci când au auzit avioanele s-au băgat pur şi simplu sub masă. Reporter: Au reuşit să scape cu ajutorul unor călăuze şi au ajuns într-o tabără de refugiaţi din Turcia. De acolo, cu ajutorul Consulatului României, femeia şi copiii au fost aduşi în ţară. Soţul său nu a putut veni, pentru că nu are cetăţenie română. În localitatea natală Cochirleanca nu au avut loc în casa părintească. O familie cu suflet le-a oferit o cameră într-o casă bătrânească, dar abia reuşesc să supravieţuiască. Olimpia Stanciu: Trăiesc din mila celor din sat. Da, este adevărat. Vrea să vie tatăl lui la el. Consilier local: Primăria i-a acordat un ajutor de zece milioane cu o lună în urmă. Ea nu are niciun venit, nu are nici alocaţie la copilaşi, nu are nimic. Reporter: Olimpia aşteaptă în fiecare zi ca şi soţul ei să poată veni în România. Speră că împreună le vor putea asigura copiilor o viaţă liniştită. Olimpia Stanciu: Sper că va veni o zi frumoasă şi la noi