Nu puneţi copiii în premergător!

Nu puneţi copiii în premergător!

Micuţii ţinuţi în premergător învaţă greşit mersul, se dezvoltă mai greu şi se accidentează mai uşor.

Premergătorul este "iubit" de părinţi pentru că le uşurează viaţa, însă e blamat de mulţi medici pentru că se poate dovedi un adevărat pericol pentru copii. "Premergătorul e un dispozitiv a cărui utilitate a fost greşit înţeleasă. De aceea, ortopezii pediatri din ţară şi din lume îl interzic clar. Iniţial, era menit să vină în ajutorul mamelor, însă libertatea oferită acestora e falsă pentru că micuţii trebuie supravegheaţi mai mult decât dacă ar fi lăsaţi pe podea în cameră", atrage atenţia ortopedul pediatru Gheorghe Burnei, de la Spitalul "Marie Curie" din Bucureşti.

Studii făcute în Marea Britanie indică faptul că premergătoarele sunt principalele vinovate de accidentările bebe luşilor. 14.000 de copii ajung anual în spital din această cauză, iar 34 de copii au murit din 1972 până în prezent din cauza premergătoarelor.

"Din cauza accidentelor posible - răsturnare la marginea covorului, cădere pe scări -, aceste dispozitive au fost interzise în unele ţări, iar altele au impus producătorilor măsuri de siguranţă foarte stricte", completează Alexis Cochino, pediatru la Institutul de Ocrotire a Mamei şi Copilului "Alfred Rusescu", din Bucureşti.

Ne puteți urmări și pe Google News

Controverse printre părinţi

Din lipsă de date însă, controversele în rândul părinţilor persistă. "De la şase luni mi-am ţinut fetiţa în premergător, iar acum calcă pe toată talpa, normal. Părerea mea este că e mai bine să fie cât mai jos, pentru că dacă e prea înalt, nu ajunge să atingă podeaua şi calcă pe vârfuri. Am o verişoară care nu şi-a pus copilul deloc în premergător şi acum, la 2 ani, încă mai merge pe vârfuri. Cred că depinde şi de copil", comentează o mamă pe forum.

E contrazisă de o alta, care respectă sfaturi autorizate. "Pediatra copilului meu mi-a interzis să pun copilul în premergător, că îi poate cauza probleme de şolduri. Mi-a mai zis că e mai bine să las copilul să se mişte liber, pe jos, pe gresie, podea, indiferent că îşi murdăreşte mâinile, e bine şi pentru sistemul imunitar. Băieţelul meu are aproape 8 luni şi acum începe să păşească în patru labe şi e foarte sănătos", crede o altă mamă.

Mersul pe vârfuri, principalul defect căpătat

Copiii nu învaţă să meargă mai repede în premergătoare, din contră. Aceste "produse de marketing" nu fac altceva decât să întârzie dezvoltarea grupelor de muşchi, să deformeze poziţia piciorului şi a şoldurilor şi, implicit, mersul.

"În cazul folosirii exagerate sau exclusive, premergătorul duce la întârzieri în achiziţiile motorii, din cauza poziţiei diferite faţă de cea normală în timpul mersului, a folosirii altor grupe musculare, a modificării biomecanicii articulare (cu scurtarea anumitor tendoane) şi a impo sibilităţii asocierii controlului vizual la mecanismul de învăţare (copilul nu vede sub premergător)", detaliază pediatrul Alexis Cochino.

Aceste "întârzieri" sunt cu atât mai importante în cazul copiilor cu probleme neurologice preexistente, din cauză că reflexele mersului nu sunt stimulate sau sunt stimulate insuficient. Copilul are nevoie să se târască, să se rostogolească, să stea în fund, să exploreze spaţiul pentru a învăţa să meargă. Însă copiii învăţaţi cu premergătorul încep, de regulă după vârsta de 1 an, să păşească pe vârfuri, din cauză că în premergător nu au putut să atingă podeaua.

De multe ori problema nu e sesizată de părinţi, care cred că mersul pe vârfuri este normal la vârsta aceea. "Mersul pe vârfuri este un mers patologic. Be beluşul nu atinge podeaua în premergător, drept care se chinuieşte să găsească un punct de sprijin, pe vârfuri. După câteva luni, acesta va fi mersul lui", atrage atenţia profesorul Gheorghe Burnei.

Cu cât este mai mare perioada în care micuţul a stat în premergător, cu atât timpul de vindecare, de corectare a defectului va fi mai lung. Poate dura câteva luni, dar, de cele mai multe ori copilul "se vindecă" după vârsta de 3 ani, când conştientizează cum este, de fapt, mersul normal, raportându- se şi la ceilalţi.

Cât despre tratament, "doar 2%-3% dintre copiii cu această problemă au nevoie de operaţie. Ceilalţi învaţă mersul prin fizioterapie, balneofizioterapie, supravegheaţi lunar de medic", mai explică ortopedul Gheorghe Burnei.

"Mersul pe vârfuri e patologic. Bebeluşul nu atinge podeaua în premergător, drept care se chinuieşte să găsească un punct de sprijin pe vârfuri.", Prof. Dr. Gheorghe Burnei, ortoped pediatru la Spitalul de Copii "Marie Curie" din Bucureşti