Joi, 4 august 2017, ministrul nostru de Externe, Teodor Meleșcanu, a acordat un interviu postului tv Digi 24. Fiind departe de țară, într-o vacanță de documentare, n-am putut urmări dialogul în direct pe micul ecran

M-am dat însă peste cap pentru a face rost de Stenograma emisiunii, publicată de excelenta agenție a Radioului public, RADOR, singura agenție care se îngrijește de reproducerea în scris a unor interviuri date nu numai RRA, dar și posturilor tv, de demnitari importanți ai statului român. Mă număr printre puținii publiciști preocupați de Lumea de dincolo de granițele țării și, evident, de politica externă a României într-un context planetar tulbure din cauza Balamucului încercat de America de la venirea starletei Donald Trump la Casa Albă. Acesta a fost un motiv al grabei mele de a citi interviul dat de Teodor Meleșcanu.

Au fost însă și alte motive: 1. Teodor Meleșcanu e ministru de Externe de la învestirea Guvernului Grindeanu. A supraviețuit trecerii la Guvernul Mihai Tudose. Explicația e dată nu atît de credința lui Liviu Dragnea că Teodor Meleșcanu e de neînlocuit, cît mai ales de apartenența ministrului de Externe la ALDE, formațiune care asigură PSD majoritatea parlamentară. Deși au trecut de la numirea sa în fruntea Externelor nu mai puțin de șase luni, Teodor Meleșcanu e la primul său interviu acordat unei televiziuni. Normal ar fi fost să meargă la o televiziune cît de cît urmărită, nu la Digi Tv, post fondat de Florian Coldea, care i-a și impus frigiditatea absolută (prezentatoarele sînt frigide, prezentatorii sînt toți tunși scurt, de parcă ar lucra la televiziunea publică din Coreea de Nord, știrile sînt apă de ploaie direct de la burlan, burtierele sînt mediocre, decorul, rece), la care nu se uită nici măcar cei care lucrează la el. S-ar fi impus opțiunea pentru un post tv cu o audiență semnificativă și pentru că Teodor Melecanu a fost timp de șase luni unul dintre miniștrii practic inexistenți în spațiul public. Excepție făcînd un mic scandal, stîrnit de presa TeFeListă după o întîlnire a ministrului cu ambasadorul Rusiei la București, Teodor Meleșcanu n-a avut nici o intervenție în spațiul public. Despre această izolare în biroul de ministru am vrut să scriu mai demult. Ministrul de Externe este, în orice stat democrat, al doilea demnitar după premier. Gestionînd un domeniu de o importanță ieșită din comun, ministrul de Externe e peste tot în lume o vedetă a spațiului public, o personalitate cultivată de media. Teodor Meleșcanu face excepție de la această regulă. Nici n-ai crede că e vorba de o personalitate a politicii postdecembriste: făuritor de partid, candidat la Președinție, ministru de Externe, ministru al Apărării Naționale. Ai jura că e un debutant într-ale politicii. Firește, mediocritatea ostentativă a lui Teodor Meleșcanu are o explicație. Politica externă a României e rezervată, potrivit trocului dintre PSD și Cotroceni, lui Klaus Iohannis. Teodor Meleșcanu, din voință proprie sau la ordin de la partid, se teme să nu-l întreacă pe Klaus Iohannis în planul aparițiilor publice pe teme de politică externă. Cum însă Klaus Iohannis n-a avut și nu are intervenții publice în general și în materie de politică externă, în special, Teodor Meleșcanu riscă să-și încheie mandatul sub semnul întrebării dacă România a avut ministru de Externe. Tactică de supraviețuire cu orice preț (dacă ar da semne că există, Teodor Meleșcanu l-ar supăra rău pe cel de la Cotroceni), absența din spațiul public e dezastruoasă pentru Guvernul PSD-ALDE. Ea întreține impresia că noua majoritate n-are nici o politică externă.

2. În Opoziție și în campania electorală, PSD a susținut cîteva direcții proprii în politica externă a României, toate în polemică explicită cu politica externă a Regimului Băsescu și cu cea a Guvernului tehnocrat. Printre altele, PSD a invocat necesitatea unor relații pragmatice cu Rusia și cu China, a unei redescoperiri a țărilor din Africa și Orientul Mijlociu, dar mai ales a despărțirii de politica de slugărnicie față de Marile Puteri și de Comisia Europeană. Fiind vorba de aspecte prin care PSD și-a asumat o politică externă proprie, diferită de cea a lui Klaus Iohannis, ar fi fost de așteptat ca, prin prestația lui Teodor Meleșcanu (ideal ar fi fost ca PSD să-și păstreze portofoliul Externelor), Coaliția PSD-ALDE să arate pînă acum că prin venirea la guvernare, în politica externă a României s-a schimbat ceva.

După lectura interviului mi-am dat seama că m-am ostenit degeaba. În esență, interviul reia principalele teze de politică externă ale lui Klaus Iohannis. Teodor Meleșcanu devine astfel un purtător de cuvînt al președintelui în materie de politică externă. Luînd în considerare și laudele aduse lui Klaus Iohannis pentru vizita în SUA, definită drept „un moment foarte clar de punere a României pe harta politică a SUA”, impresia că l-am văzut pe Ștefan Andrei vorbind despre Nicolae Ceaușescu a fost inevitabilă.

Interviul ar fi fost unul în stilul politicii externe a noii Guvernări- fără istorie-, dacă la un moment dat, discutîndu-se despre Scandalul Rogozin (nu știu de ce Teodor Meleșcanu acceptă neghiobia realizatorilor de a consacra o mare parte din interviu trăsnăilor zise de liderul rus, greșeală de comunicare uriașă nu numai pentru că prin asta se acordă unei năzbîtii o importanță nemeritată, dar și pentru că la prima ieșire în public ministrul de Externe ar fi avut multe alte lucruri de spus), Teodor Meleșcanu n-ar fi declarat: „De altfel, în comunicarea strategică pe care o face dl Rogozin şi alţii sunt două teme mari, două etichete care se încearcă să ni se lipească. Una este cea care aţi spus-o, de aliaţi fideli ai SUA, şi a doua temă foarte mare este scutul antirachetă de la Deveselu, în legătură cu ce ar putea să facă acest scut, care este strict o instalaţie de apărare antirachete balistice şi face parte dintr-un sistem al NATO, nu numai al SUA, al SUA şi al NATO, cu instalaţii şi în Bulgaria, şi în Polonia, şi aşa mai departe. Tocmai de aceea am hotărât, după câ- teva... cu o săptămână înainte de invitaţia pe care mi-aţi adresat-o, de a crea un compartiment de comunicare strategică la MAE, pentru că sunt foarte multe ştiri false care vin pe diverse canale şi este nevoie ca ele să fie contracarate nu prin cenzură, nu prin propagandă la rândul nostru, ci prin prezentarea faptelor reale şi concrete care pot să dea publicului informaţia necesară, astfel încât el să poată judeca atunci când vede că se iese din acest cadru. (...) Se analizează toate aceste ştiri false, vectorii care le propagă şi se propun răspunsuri din partea noastră, sau chiar înainte de a face răspunsuri, ieşiri din partea noastră cu ştiri de presă, cu informaţii credibile şi adevărate, care să poată să contrabalanseze acest tip de atac.”

Prin acest interviu, Teodor Meleșcanu ne anunță că la MAE s-a creat un Departament de Comunicare strategică pentru contracararea fake news. Citind acest pasaj din interviu, am încercat o dublă nedumerire:

1. Departamentul de Comunicare Strategică- spune Teodor Meleșcanus-a născut ca urmare a declarațiilor lui Rogozin. Declarațiile lui Rogozin sînt însă niște tembelisme tipice personajului și nu niște fake news.

2. Fake news, termenul folosit azi sub imboldul unei izmeniri de prețioase ridicole (știri false au existat de cînd lumea, chiar dacă nu li s-a spus pompos fake news), sînt niște informații false prezentate drept adevărate și deseori atît de bine, încît consumatorul cu greu le poate dibui ca false. Așa cum se întîmplă de secole, știrile false din presă sînt contracarate tot de presă. Teodor Meleșcanu ne anunță că o instituție de stat- MAE- a creat un Departament de contracarare a știrilor false prin „ieşiri din partea noastră cu ştiri de presă, cu informaţii credibile şi adevărate”.

Ce ar însemna asta? Că după ce toată presa a dat o știre falsă despre politica noastră externă, vine MAE cu un Comunicat prin care susține că știrea e falsă și se dă adevărata știre. Cine a lucrat în presă știe însă că nimic nu e mai trecut cu vederea într-o redacție decît un Comunicat primit de la o Autoritate prin care aceasta pune presa la punct. Așadar, la MAE s-a înființat ditamai Departamentul de contracarare a știrilor false.

Evident, întrebîndu-ne dacă la contracarea știrilor false prin producerea de știri adevărate lucrează jurnaliști și dacă da, cine sînt aceștia? ne exprimăm temerea că efortul Departamentului va fi complet inutil. Comunicatul, redactat de un Departament, va fi trimis în gol. MAE face presă degeaba. Mai degrabă ar face politică externă.