(Pledoarie pentru un învăţământ gratuit şi obligatoriu de doar 7 sau 8 clase)

Loaze - adică inculți, needucați, distorsionați, dezorientaţi, greșit orientaţi, greşit construiți, în final limitați, neproductivi, lipsiţi de interes pentru orice altceva decât propriul bine material, indiferenţi. Marea majoritate a absolvenților de liceu. Adică cei peste 50% care nu iau bac-ul plus o mare parte din cei care îl iau târâş-grăpiş, adică cei care există doar pentru a îngroşa conturile patronilor de universităţi particulare.

Nu e vina lor. E vina noastră. Nu ei aleg acest drum, noi li l-am construit şi continuăm să o facem metru cu metru. Pentru că nici cei din partea administrativă a sistemului, nici părinţii nu stau, calitativ foarte bine. Ba chiar, de multe ori, stau 8xdezastruos.

După câţiva ani în care examenul de bacalaureat ne-a developat, cu indiferenţa rece specifică cifrelor, starea prezentului şi mai ales a viitorului societăţii româneşti se fac eforturi pentru a promova din nou pe toată lumea. Vrem, adică, să poleim din nou gardul putred.

Guvernul a dat o ordonanţă de urgenţă prin care modifică consistent legea educaţiei naţionale. Evaluarea tuturor schimbărilor este un proces destul de complex, mai ales că, pentru a-şi îndeplini scopurile de trafic de incluenţă pe lângă alegători şi de abuz de atitudine favorabilă faţă de conducerile universităţilor şi de sistemul privat, au fost strecurate şi reparaţii normale cum ar fi revenirea la norme şcolare raţionale pentru profesorii cu gradul 1, sau prevederi destinate mituirii sindicatelor. (Sindicatele? Să fim serioşi, ca şi în alte domenii, cu conduceri care nu sunt altceva decât o adunătură de indivizi afiliaţi politic şi motivaţi  financiar prin abuz şi corupţie, care nu au reuşit – aşa cum nu au reuşit nici cele din fosta industrie de stat, sau din fosta agricultură de stat, puse nu la pământ , ci sub pământ, să salveze sectoarele respective - sindicatele din învăţământ au participat activ la degradarea continuă a acestuia şi conduc şi ele, chiar dacă mai lent, domeniul către prăpastie, drept care ar trebui desfiinţate, iar liderii lor judecaţi pentru dezastrul la care au participat şi pe care l-au generat.)

Dar nu despre sindicate sau despre această ordonanţă vreau să vorbesc, mai ales că în afara unor consideraţii generale nu am pregătirea pedagogică şi experienţa necesară în sistem pentru a intra în toate articulaţiile acesteia. Las pe specialişti, câţi mai sunt, să o facă. Tema pe care o propun este una mai simplu de evaluat dar de o importanţă semnificativă: învăţământul liceal. Chiar avem nevoie de atâţia absolvenţi de liceu? Cu ce costuri? Cum ne afectează acest lucru viitorul? Ce ar trebui să facem?

Învăţământul gratuit şi obligatoriu de 10 clase plus alte două clase gratuite (mai puţin manualele) pentru toată lumea înseamnă o risipă uriaşă de resurse umane - atât din perspectiva absolvenţilor fără sens în viaţă, cât şi a profesorilor care se chinuiesc cu cohorte întregi de loaze dezinteresate - cât şi una la fel de mare de resurse financiare. (Adun aici toate cheltuielile pe care le face statul cu aceştia cât şi cheltuielile părinţilor prilejuite de diversele nevoi ale claselor şi şcolilor, de cadourile pentru profesori, de meditiţii etc; dar adun şi lipsa posibilelor venturi personale şi publice pe care le-ar aduce o forţă de muncă calificată şi cerută de piaţă.)

Studiile arată - dar şi orice profesor îţi poate spune acelaşi lucru - că după clasa a 8-a, adică după intrarea la liceu, cea mai mare parte a elevilor nu mai acumulează, ci pierd şi ceea ce au învăţat  până atunci. Mai mult, o perioadă atât de lungă fără niciun antrenament organizat de pregătire pentru viaţă - în ideea că cei mai mulţi se dedau cu totul distracţiei (a se citi şi alcool şi droguri) şi refuză să înveţe, iar şcolile îi trec de la un an la altul pentru că până în clasa a 11-a nu au voie să-i exmatriculeze şi pentru a nu-şi diminua calificativele - are ca rezultat un om mult mai puţin pregătit pentru a fi o fiinţă socială decât cel care era în urmă cu patru ani.

(De fapt lucrurile stau mult mai grav.  Emanciparea în faţa profesorilor şi a procesului de formare din şcoală începe, în accord cu degradarea general, tot mai devreme, funcţie de tradiţia şi de aşezarea şcolii - sat, oraş, centru, periferie - deşi nu neapărat un cartier bun înseamnă o şcoală bună, după cum ne arată exemplul liceului Jean Monet - încă dinspre clasele a treia - a patra. E un proces complex, în care, alături de degradarea evidentă datorată unei societăţi tot mai fără Dumnezeu dar tot mai plină cu "minunile tehnicii, de loazele deceniilor şi chiar anilor din urmă care au ocupat cele mai multe poziţii din politică şi administraţie, statutul de “loază” al însăşi unei mari părţi a părinţilor din aceeaşi perioadă este una dintre principalele cauze.)

Nu există niciun motiv solid, serios, pentru a perpetua această situaţie care devine, în ritm accelerat, tot mai proastă de la an la an. Nu există niciun motiv pentru a ţine în liceu tineri care nu sunt de loc interesaţi să înveţe, care se de-profesionalizează, se de-culturalizează, care îi chinuiesc pe toţi profesorii, care zădărnicesc eforturile profesorilor ce încearcă să facă ceva pentru acei puţini elevi interesaţi să studieze, care, din cauza faptului că de multe ori formează  majoritatea clasei, îi strică şi pe aceştia sau măcar le afectează pregătirea.  De aceea cred că trebuie ca:

 - învăţămîntul gratuit şi obligatoriu să fie doar de 7, maxim 8 clase;

 - liceul să fie gratuit doar pentru cei cu adevărat merituoşi - adică cei care au arătat pe parcursul anterior şi cu ocazia unui examen foarte serios, că doresc şi merită să meargă mai departe; cum nimeni nu poate lua dreptul de a face ce vrei cu banii tăi, pentru cei care vor să meargă mai departe (pentru părinţii care se încăpăţânează să aibă o loază cu o diplomă) taxele trebuie să reflecte în mod real cheltuielile pe care ei le generează. În felul acesta s-ar rarefia atmosfera claselor şi s-ar completa bugetul liceelor.

- şcolile profesionale (de arte şi meserii, vocaţionale - indiferent cum se vor numi ele) şi să fie gratuite pentru cei care termină clasa a şaptea/ a opta şi să fie profilate după nevoile reale din economie, eventual în colaborare cu agenţi economici, să existe în mod real şi să facă cu adevărat pregătire specializată.

E nevoie mult mai mare în acest moment, în România şi în toată lumea, de meseriaşi decât de mulţi dintre aceia care se înghesuie pe porţile facultăţilor pentru a deveni apoi o povară pentru societate, fie ca întreţinuţi, fie ca personaje puţin competente şi puţin responsabile, ajunse în activitatea şi decizia publică sau privată. Şi cel mai grav este când, ca acum, aceşti "neica-nimeni" ajung la vârful partidelor şi al instituţiilor statului şi de acolo ne construiesc un viitor după chipul şi asemănarea lor: plin de loaze cu diplomă şi mortal de costisitoare!