Ion Iliescu este simbolul PSD. Dar nu numai. Este simbolul unei Românii care ascunde multe secrete. Astăzi vom vedea cum Laura Codruța Kovesi, Procuror General al României la acel moment, s-a chinuit să îngroape Dosarul Revoluției, dar și cum s-au luptat Gabriel Oprea și Viorel Hrebenciuc pentru controlul serviciului de informații al Ministerului de Interne. Sub privirea de vultur a lui Traiana Băsescu.

Ion Iliescu va fi unul din subiectele acestui episod, dar până atunci vreau să mai fac o remarcă.

Operațiunea „Noi suntem Statul!” a debutat în urmă cu câteva săptămâni. Devoalarea relațiilor reale de putere existente la vârful Statului a provocat în prima fază stupefacție, după care a declanșat o campanie de denigrare a celor scrise de noi. Paradoxal, nu s-au folosit drepturi la replică sau negări explicite ale întâlnirilor pe care le aveau în locațiile SRI, politicieni, judecători de la ICCJ, procurori și ofi țeri de informații.Nu am sesizat nici o cerere adresată CSM de apărarea reputației profesionale din partea șefei DNA, Laura Codruța Kovesi, a fostei președinte a Înaltei Curți de Casație și Justiție Livia Stanciu, sau a fostului procuror DNA, actual judecător ICCJ, Horia Valentin Șelaru, sau alți magistrați. Dacă ar fi negat prezența la zilele de naștere ale lui Florian Coldea, fostul prim-adjunct al directorului SRI sau la cea lui George Maior, directorul SRI, în cele două momente pe care le-am documentat până acum, am fi avut posibilitatea să aflăm, dintr-o sursă independentă, dacă aceste lucruri sunt normale.

După cum, un răspuns la întrebările pe care le-am transmis SRI ne-ar fi lămurit în privința accesului, listelor de participanți și fondurilor din care au fost construite vila și cele două terenuri de tenis din Vila T14, afl ată în zona Pipera.

Rămân la părerea că aceste evenimente, găzduite de obiectivul SRI denumit K2, reprezintă un indiciu privind încrengătura de interese care s-a constituit la cel mai înalt nivel în Justiție, Parchet, Servicii de Informații și politică. Reuniunile de acest tip au părut ca fiind ceva special, dar potrivit unor informații pe care le-am obținut în urmă cu câteva zile, ele reprezentau un obicei la nivelul cel mai înalt al structurilor de forță.

FOTO: Gabriel Oprea

Un asemenea moment s-a petrecut într-una din vilele de protocol din b-dul Mircea Eliade, fostul Primăverii, în anul 2009. În iulie 2009 avea loc petrecerea dată de un vice prim-ministru în guvernul Boc 1, era ziua de naștere a proaspătului ministru de Interne Dan Nica, iar invitați la acest eveniment privat erau numai vârfurile Statului.

George Maior și Laura Codruța Kovesi - invitați de onoare la ziua lui Dan Nica

Printre acestea apar trei figuri extrem de interesante: George Maior, directorul SRI, Laura Codruța Kovesi, procuror general al României și Marius Iacob, procuror șef de secție la Parchetul General. Alături de ei, la acea reuniune, la care au mai fost prezenți Emil Boc, prim-ministru, Mircea Geoană, președintele Senatului, Viorel Hrebenciuc, Marian Vanghelie, Ilie Sârbu, Adrian Videanu, Victor Ponta, miniștri, oameni politici.

Din relatarea unuia din participanți rezultă că la această petrecere nu au existat decât foarte puține mese, majoritatea participanților stând în picioare.

Perioada este extrem de importantă, pentru că atunci s-au petrecut două evenimente cruciale: criza guvernamentală legată de nominalizarea chestorului Virgil Ardeleanu în fruntea serviciului de informații al MI ( DGIPI sau U.M.0962) și scoaterea de sub urmărire penală de către Parchetul General condus de Laura Codruța Kovesi în Dosarul Revoluției a lui Ion Iliescu.

FOTO: Virgil Ardeleanu

Ambele evenimente au loc în cadrul a ceea ce am denumit generic - Operațiunea „Noi suntem Statul!”, iar ziua de naștere a lui Dan Nica se transformă într-un moment-cheie. După salvarea de la demiterea generalului SRI Florian Coldea în 2007, acest al doilea episod vine să completeze începutul construcției.

Bătălia pe UM 0962

Poate că nu vă mai aduceți aminte contextul zbuciumat al succesiunii rapide de miniștri la Interne, așa că îl reiau pe scurt:

● 22 decembrie 2008 are loc învestirea guvernului Boc.

● 22 decembrie 2008 - 13 ianuarie 2009. Gabriel Oprea - ministru de Interne.

● Gabriel Oprea demisionează.

● 13 ianuarie 2009 - 20 ianuarie 2009 preia ca interimar vice-premierul Dan Nica.

● 20 ianuarie 2009 - 1 februarie 2009 preia Liviu Dragnea Internele.

● demisionează și Liviu Dragnea

● 2 februarie - 1 octombrie 2009 este numit ministru de Interne Dan Nica.

● noul șef de la UM 0962 .

Circumstanțele numirii noului ministru de Interne din partea PSD au fost extrem de zbuciumate, fiind o competiție dură între Gabriel Oprea și Cătălin Voicu. Primul era preferat de o parte din liderii PSD datorită prietenie sale cu George Maior, directorul SRI, și cu legăturile cu gruparea ardeleană Rus-Dâncu-Pușcaș, iar Cătălin Voicu îi reprezenta pe Viorel Hrebenciuc și Marian Vanghelie. Scorul în Comitetul Executiv al PSD a fost de 32 la 28 în favoarea lui Gabriel Oprea, sprijinit masiv de cei mai sus menționați, plus Miron Mitrea.

„Păi, din cauza lui (Mitrea - n.r.) am pierdut votu’. El a pus pe Oprişan să nu voteze cu mine. Am zis: «Oprişane, o să te bată Dumnezeu!». «Mă jur pe fata mea c-am votat cu tine! » «Băi, nu mai, că te-a văzut cineva că n-ai votat cu mine, Mariane! La doiş’pe noaptea m-ai chemat la Hrebenciuc acasă. Am făcut nu ştiu câte drumuri la tine, la Vrancea. Ai văzut că dacă m-am retras eu, ţi-a trimis dosaru’ la Cluj? O să vezi ce iei tu la Cluj!»”, îi povestea Cătălin Voicu lui Alexandru Mazăre potrivit unei stenograme.

A fost un efort al instituțiilor statului de a nu lăsa ca un serviciu de informații să ajungă pe mâna lui Mircea Geoană, totul petrecut sub patronajul lui Traian Băsescu. A fost o luptă corectă? În măsura în care oamenii politici folosesc serviciile de informații pentru a-și spiona adversarii, da. Se poate spune că la acel moment, gruparea Maior - Oprea - Coldea - Dragnea - Ponta, aflată într-un stagiu de putere incipient făceau eforturi pentru a bloca influența lui Cătălin Voicu - Marian Vanghelie - Viorel Hrebenciuc. Și în această etapă reușiseră!

Numai că nominalizarea chestorului Virgil Ardeleanu de către Gabriel Oprea a declanșat o furtună în partid. Mircea Geoană, despre care se spune că fusese înștiințat de Gabriel Oprea că urmează să-l propună pe Virgil Ardeleanu, dar apoi s-a dezis, a forțat excluderea lui Gabriel Oprea din PSD, împins de Vanghelie și Hrebenciuc. A obținut-o, singurii care s-au abținut la vot fiind Victor Ponta și Ilie Sârbu, persoane apropiate de George Maior și Grupul de la Cluj. A fost un semnal direct adresat lui Mircea Geoană că nu au de gând să asiste imperturbabili la execuția lui Oprea.

Rolul lui Traian Băsescu

Sursa acestui scandal pare să fi fost chiar Traian Băsescu care i-a sugerat lui Gabriel Oprea să-l nominalizeze pe Virgil Ardeleanu, promițându-i sprijin în caz de criză.

A urmat Liviu Dragnea la conducerea Ministerului de Interne, dar cu “avizul” unui grup de oameni mai bine informați ca el, a refuzat să numnească la DGIPI o persoană recomandată de Cătălin Voicu și Marian Vanghelie. A preferat să demisioneze, fiind speriat de forța celor două grupări. Încă nu se hotărâse din care vrea să facă parte. 

Așa că va ajunge ministru Dan Nica, cel la a cărui zi de naștere îi vom găsi, din nou, la aceeași masă, pe Procurorul General al României și directorul SRI.

Cu tot scandalul de la Interne, cu toată apropierea campaniei electorale prezidențiale în care urmau să se confrunte Mircea Geoană și Traian Băsescu, Operațiunea “Noi suntem Statul!” pleca neabătută la drum. Indiferent de rezultatul alegerilor, membrii ei trebuiau să supraviețuiască.

Interesant este că din din acest conflict, în 2009, Gabriel Oprea a plecat sprijinit doar de o mână de oameni din serviciile de informații în aventura care avea să nască UNPR, un partid de a cărui geneză nu a fost deloc străină tripleta Maior-Coldea-Kovesi.

NUP-ul dat lui Ion Iliescu în Dosarul Revoluției

Revenind la ziua de naștere a lui Dan Nica, ceea ce ne-a atras atenția a fost faptul că unul din participanți ne-a relatat următoarea întâmplare: „Eram într-un grup de oameni care se învârteau în jurul lui Maior și Kovesi. La un moment dat, am auzit-o pe Kovesi spunând: Dar soluția pe care am dat-o nu v-a plăcut? Era un răspuns la un reproș, făcut în glumă, de Ilie Sârbu, dacă-mi aduc bine aminte, care-i spunea lui Kovesi că prea execută ordinele lui Băsescu. Despre ce soluție era vorba? NUP dat lui Ion Iliescu în Dosarul Revoluției”...

„Infirmarea rezoluției mele de începere a urmăririi penale de către Laura Kovesi a fost ilegală pentru că în mod normal plângerea împotriva actelor procurorului trebuia rezolvată mai intâi de șeful direct al procurorului. Deci, dacă o făcea Ion Vasilache, s-ar fi respectat procedura, pe de o parte, iar pe de alta, au profitat în primul rând învinuiții, deoarece au fost pur și simplu spălați într-o formă atipică. Practic, o rezoluție de începere a urmăririi penale se soluționează conform codului de procedură penală prin scoatere de sub urmărire penală, sau încetarea urmăririi penale, după caz. Nu era posibilă infirmarea rezoluției”, Dan Voinea, procurorul militar care a instrumentat dosarul Revoluției în luju.ro

O conversație aparent banală, dacă n-am lua în calcul pozițiile celor implicați.

Ceea ce ne-a relatat demnitarul care a participat la ziua lui Dan Nica, pe care, repet, o putem localiza în iulie 2009, este un indiciu important pentru elucidarea unuia din misterele Justiției.

Prin rezolutia din 09.04.2009, adică cu câteva luni înainte, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a admis ca întemeiate plangerile formulate de Ion Iliescu și Teodor Brateș împotriva rezoluției nr. 97/P/1990 din 07.12.2004 a Secției Parchetelor Militare și a dispus infirmarea începerii urmăririi penale față de Ion Iliescu, Teodor Brateș, Virgil Măgureanu, Ion Preda, Gelu Voican Voiculescu, Victor Ionescu, George Popescu, Silviu Brucan, Petre Popescu si Alexandru Bârlădeanu.

Cum și-au unit forțele SRI și Armata pentru mușamalizarea Dosarului

Contextul în care s-a judecat atunci gestul Laurei Codruța Kovesi a fost unul politic, speculațiile momentului fiind legate de apropierea campaniei electorale prezidențiale și a netransformării lui Ion Iliescu într-un martir politic. Numai că a existat o întâlnire la Palatul Cotroceni mediată de Traian Băsescu, în care acesta îi reproșează public blocarea cercetărilor. Deci această ipoteză pică.

Traian Băsescu, către Laura Codruța Kovesi în 2009:

”Nu mă confundați cu un ziarist căruia îi faceți o declaratie. Vorbiți cu șeful statului, care vă spune așa: au murit 1.600 de oameni la Revolutie, iar voi inchideți dosarul. Aveți soluție sau nu?! Au murit oameni la mineriada din 13- 15 iunie. Ce vreti să spuneți, că vă impun o soluție ?! Vă impune realitatea să spuneți dacă s-au împușcat singuri oamenii sau au fost impușcați de cineva. Nu mă confundați cu ziariști cărora le faceți declarații să fiți prinsă pe telex”, a spus Traian Băsescu

În realitate, Laura Codruța Kovesi a avut un rol extrem de activ în tentativa de blocare a cercetărilor făcute în Dosarul Revoluției, surse din rândul Asociației 21 Decembrie, povestindu-ne de cele două întruniri ale CSM în care Procurorul General s-a opus eliberării unor copii după dosar, în ciuda deciziei CEDO. Anterior, CEDO decisese că, în spirirul egalității de arme, Asociația 21 Decembrie are dreptul la o copie integrală după dosar. Kovesi nu vroia să le dea aceste copii așa că a trimis patru adrese la CEDO în care pretindea că vrea să obțină lămuriri privind modul în care trebuie dusă la îndeplinire această hotărâre.

De fapt, era într-adevăr un gest politic, dar în alt sens decât cel intuit de analiști la acel moment. Scopul tergiversării dosarului era acoperirea adevăraților vinovați de moartea a sute de oameni după căderea lui Nicolae Ceaușescu. S-a spus că nu exista interes din partea celor de la Armată ca cercetările să meargă mai departe și în discuțiile avute mi s-a dat ca exemplu ordinul dat de fostul ministru al Apărării Constantin Degeratu, încă de pe vremea lui Emil Constantinescu.

Odată cu venirea la Cotroceni a lui Emil Constantinescu, se cere și redeschiderea dosarelor fierbinți. În 1997, însă, Constantin Degeratu, devenit ministru al Apărarii, dădea ordinul 522: „Prezentarea personalului militar și civil la organele de anchetă, cu privire la evenimentele din decembrie 1989, se va face doar cu aprobarea ministrului Apărării Naționale”.

Apoi mi s-a spus că generalul Constantin Degeratu a fost un membru al administrației lui Traian Băsescu, că nici cei din SRI nu erau dornici să răscolească trecutul legat de Evenimentele din Decembrie 1989, după cum un ziarist specializat în aceste evenimente mi-a invocat trecutul tatălui lui Kovesi, despre care ne-a declarat că „în timpul regimului comunist, în timp ce exercita funcţia de procuror şef al Procuraturii locale Mediaş, domnul Ioan Lascu avea calitatea de membru al Comitetului executiv municipal Mediaş al Partidului Comunist Român”, și de aici poate să vină atenția deosebită acordată lui Ion Iliescu.

Concluzia mea, după audierea multor păreri, este că Laura Codruța Kovesi a acționat în cazul tentativei de îngropare a Dosarului Revoluției ca vârf de lance pentru un grup de ofițeri din structurile de informații și armată, care nu aveau nici un interes ca lucrurile să capete amploare. Din perspectiva ofițerilor activi, dar mai ales a rezerviștilor.

Următorul episod în ziarul de vineri.