În Moldova, numai cine nu a vrut nu a devenit cetățean român și chiar și cei care nu au vrut, au trebuit să facă unele eforturi ca să nu o primească. Așa ni s-a părut nouă că sîntem patrioți și că pregătim reîntregirea – idealul cam ciudat în care unii dintre noi trebuie să creadă că să se simtă români. Așa ni s-a părut nouă că e bine să facem, ca să cîștigăm inimile basarabenilor.
Așa am crezut noi că e bine să facem din rațiuni psiho-istorice pe care le înțeleg, dar le resping. Nu le-am cîștigat și nici nu le vom cîștiga inima pe de-a întregul dintr-un motiv simplu, pe care mi l-a spus un diplomat moldovean cu mulți ani în urmă: nu sîntem Germania. ”Dacă ați fi fost și voi pentru noi ce a fost Germania de Vest pentru Germania de Est, ce v-am mai fi iubit și ce ne-am mai fi unit imediat!” – mi-a spus omul onest și, din acel moment, am înțeles paradigma din care moldovenii nu au ieșit nici azi. Pe scurt, noi îi dăm înainte cu patriotismul și românismul, cu datoria istorică și cu idealul național, iar ei ne evaluează în bani, văd că sîntem cam prăpădiți (în comparație cu alții din UE) și nu se simt deloc stimulați să joace cu noi hora frăției. Sigur că, din puținul nostru, dăm și noi ceva, dar știți cum e cu fata frumoasă și ambițioasă, dar săracă și de la țară: îl vrea pe băiatul bogat de la orașul Berlin, nu se mulțumește cu puținul unuia oleacă mai chivernisit, de la satul București.
În fine, cum-necum am făcut-o și pe-asta. Le-am dat basarabenilor cetățenia română în masă. În acest context, o fătucă din Republica Moldova a obținut cetățenia română și apoi a scris pe facebook că nu dă două parale pe ea. De fapt, ea a scris ceea ce spun foarte mulți moldoveni de mulți ani, dar de rușine ne facem că nu auzim: îi interesează pașaportul românesc (că e pașaport UE) și nu cetățenia. Ca să obțină pașaportul (repet, incredibil de ușor!) mimează oleacă și se fac cetățeni români. Dar asta nu implică deloc o opțiune pro-românească. Mentalitatea generală printre ei e că trebuie să se înțeleagă bine cu toți vecinii, că Rusia e mai vecin decît România și că opțiunile radicale sînt de evitat. Vorba unui înțelept local: celula moldavă e moale. Am mai scris-o: asta e marea diferență dintre baltici și moldoveni. Unii au curajul opțiunii, alții nu. De aici decurg și toate diferențele între cele două mici spații fost sovietice. Cei care au curaj trăiesc într-un fel pe lumea asta, cei care o scaldă trăiesc altfel. Paradoxal e că mult mai vulnerabili sînt cei din urmă, și tot paradoxal este că chiar ei nu înțeleg asta.
Revenind la cazul nostru, după ce fătuca a scris pe facebook ce crede ea despre cetățenia română, brusc, o grămadă de filistini locali s-au indignat și cer să i se retragă cetățenia română. Evident, fata poate scrie orice pe facebook, inclusiv înjurături groase la adresa României, de pildă, dar cetățenia nu i se poate retrage. Legea e clară și extrem de riguroasă în privința retragerii cetățeniei. La fel și în privința exercitării libertății de exprimare. Scrisul pe facebook nu este printre motivele de retragere a cetățeniei și nici nu trebuie să fie. Comiterea de infracțiuni, terorismul, frauda la obținerea cetățeniei, da, sînt asemenea motive. Scrisul disprețuitor pe facebook, nu. Dacă se va retrage cetățenia fătucii, se va comite o ilegalitate. Se pare, însă, că repararea unei prostii cu o ilegalitate e o soluție acceptabilă aici, la Porțile Orientului, unde totul e luat ”à la légère” și patrioții gata de luptă cu fătucele teribile se găsesc din abundență, la toate colțurile. Fata nu are nici o vină că toată politica dusă de România în raport cu Moldova, de ani mulți, este o prostie de la cap la coadă, o risipire de resurse (în condițiile în care nici pentru noi nu avem pe cît ne-ar trebui), o alergare după o iluzie, care de ar fi doar liric-națională tot ar fi acceptabilă, dar este de fapt manifestarea unui complex de inferioritate-superioritate care ne domină cînd privim oglinda. Iar acordarea cetățeniei române în masă, indiscriminat aproape, dincolo de Prut a fost/este parte a acestei prostii. Să îți imaginezi că fidelizezi niște oameni față de un stat punîndu-le la dispoziție cetățenia este o naivitate atît de mare încît nu-mi imaginez că cineva de la vîrful statului nostru chiar a crezut în ea. Nu pașaportul românesc te face român din neromân.
În general, nu prea înțeleg de ce nu se vorbește în România despre duplicitatea politică a moldovenilor, despre predilecția lor de a se scălda în toate apele posibile, despre filozofia capului plecat și a privirii șirete. Vă asigur că am avut ocazia să văd momentele de exasperare ale multor responsabili români, din toate partidele care s-au perindat la putere în ultimii 15 ani, față de moleșeala șireată a Chișinăului. Nu înțeleg, însă, de ce nimeni nu vorbește deschis despre asta la București. Eu însumi aș putea contribui cu cîteva amintiri din mica mea carieră diplomatică pe care, poate, românii ar trebui să le știe ca să se lămurească cum e cu Moldova. Care vrea să fie luată de mînuță și dusă în Europa de un membru UE cu ceva mai multe parale, de pildă de Germania, și nu de sărăntocul clubului, România. Poate ne vor povesti la un moment dat miniștrii de externe care s-au succedat de prin 1996 încoace despre stuporile pe care le simțeau cînd vedeau că Moldovei îi era rușine cu România în diverse contexte internaționale și ne evita prietenia căutînd protecții înalte, ba rusești, ba germane, ba americane – după caz. Condusă acum de un prim-ministru finuț, crescut să fie diplomat sovietic, Moldova continuă să joace la cîte capete e primită, convinsă fiind că asta e politica. În acest context, cu atît mai de admirat sînt cei cîțiva, foarte puțini !, patrioți români din Moldova. Iar printre ”elitele” de la Chișinău, să fie clar : sînt mult mai mulți pro-europeni decît pro-români. Motivul, iarăși, ține de parale și de oportunități de viață. Dacă acceptăm că, la Chișinău, pro-român e cam același lucru cu pro-european, e bine. Dar chiar este același lucru ? Iată ce văd eu. La un moment dat, într-un viitor așezat în orizontul a două decenii, Moldova va intra în UE. Pe tot acest drum România o va sprijini cît va putea, dar România nu va putea să dea Moldovei sprijinul decisiv pentru că abia se ține pe ea însăși în Uniune. Moldova va intra în UE cînd marile puteri din UE vor decide asta. România, sigur, va face lobby și galerie, dar mai mult nu poate. În orice caz, cînd Moldova va intra în UE , România se va bucura de succesul Moldovei. Dar nu va trece mult, și comportamentul Moldovei în UE ne va suprinde, apoi ne va dezamăgi și, pe cei mai sensibili dintre noi, îi va răni.
Recomandările noastre
