Iar "se rupe" PSD

Iar "se rupe" PSD

În istoria sa post-decembristă, PSD, sub diferitele denumiri purtate de-a lungul timpului (FDSN, PDSR, sau PSD), a cunoscut o singură criză majoră, soldată cu ruperea unei aripi consistente din trupul Partidului-Stat.

În 1997, Teodor Meleşcanu, împreună cu alţi lideri PDSR, au înfiinţat Alianţa pentru România. ApR a fost gândit la acea vreme ca un partid social-democrat modern, chiar social-liberal, desprins total de metehnele cripto-comuniste. Aventura a durat doar trei ani şi s-a terminat cu un eşec major: în 2000, ApR a luat un scor sub aşteptări la locale, a ratat intrarea în Parlament, iar Teodor Meleşcanu a fost strivit în alegerile prezidenţiale, sub greutatea scandalului "Firul roşu", care a demonstrat că speranţa social-democraţiei de rit occidental păstra o relaţie apropiată cu Moscova.

Mai mult, prezidenţialele au fost câştigate atunci de Ion Iliescu, adversarul declarat al lui Meleşcanu. Victoria sa le-a turnat plumb în picioare tuturor aventurierilor social-democraţi, care au renunţat, pentru o lungă perioadă de timp, la orice plan de scindare a Stângii.

De atunci, niciun lider PSD nu a avut suficientă forţă să reuşească o fractură majoră în partid. Orice tentativă de rebeliune a fost ucisă din faşă, de un PSD îmbibat de mentalitatea comunistă a epurărilor ritualice, întru binele Partidului. Mircea Geoană a fost mazilit de două ori, sub acuzaţia de a fi conspirat împotriva ordinii socialiste: o dată după înfrângerea sa în alegerile prezidenţiale din 2009, a doua oară zilele trecute, după înfrângerea lui Victor Ponta.

După 16 noiembrie a.c., au apărut din nou primele semne că PSD s-ar putea fisura. Mircea Geoană le-a cerut membrilor de partid, care nu sunt de acord cu excluderea sa, să îi facă dreptate la viitorul congres al partidului, sau, dacă nu vor reuşi, să-l urmeze într-o altă construcţie politică. Marian Vanghelie are şi el planuri de în acest sens, el şi Geoană nefiind la prima colaborare politică.

Sebastian Ghiţă, duşmanul lui Vanghelie, dar prietenul premierului Ponta, a dat o mega-petrecere într-o discotecă de fiţe din Bucureşti şi a anunţat că tinerii veniţi să bea cu sau fără măsură, să danseze pe mese, să arunce cu şerveţele în tavan şi să tânjească după animatoare, se vor regăsi într-o structură politică nouă. Premierul Victor Ponta însuşi a dat de înţeles că nu va mai candida la şefia PSD în martie, la congres (i-ar fi imposibil să câştige un nou mandat în competiţia cu Liviu Dragnea) şi că ar fi dispus să construiască un proiect politic nou, împreună cu Sebastian Ghiţă.

Proiecte sunt, deci. Va reuşi vreunul? Mă îndoiesc. Există câteva motive pentru care scindarea PSD a eşuat de fiecare dată. Ele sunt valabile şi în contextul politic actual. Corupţia şi solidaritatea în faţa instituţiilor care o combat a fost mereu un liant puternic. Pe vremuri, când Justiţia nu funcţiona, liderii PSD erau uniţi de dorinţa neostoită de a fura. Astăzi, când procurorii le dau fiori, vor sta umăr la umăr pentru a ţine piept asaltului DNA, sau al instanţelor de judecaţă. Vor lupta cu statul de drept din Parlament, sau alte instituţii parazitate de corupţie.

Pe de altă parte, tentativele de rupere a PSD au fost sortite eşecului în trecut pentru că nu a existat un electorat căruia să i se adreseze un partid social-democrat modern. Astăzi, acest electorat de stânga este în proces de coagulare, în special datorită acţiunilor de stradă. Problema este că niciunul dintre liderii proveniţi din PSD (Geoană, Ponta, Ghiţă, sau Vanghelie) nu are vreun strop de credibilitate în faţa acestui electorat de stânga de ultimă generaţie, format în special din tineri ecologişti, chiar eco-anarhişti, hipsteri cu mentalitate de cetăţeni, militanţi antisistem etc.

Nu în ultimul rând, este foarte greu să construieşti un nou partid politic fără a fi la guvernare şi a avea resurse de oferit. Alungarea PSD de la guvernare nu este, cred, o certitudine. Plecarea lui Victor Ponta din fruntea Guvernului, da. Aşa cum arată raportul de forţe din Parlament, cred că PSD îşi poate conserva majoritatea. Într-o astfel de situaţie excluşii Geoană şi Vanghelie, sau demisionarul Ghiţă vor fi în Opoziţie. Din martie încolo, Victor Ponta va face opoziţie în interiorul PSD. Dacă nu va fi exclus de Liviu Dragnea, liderul cu cele mai mari şanse să fie succesorul lui Ponta în fruntea formaţiunii social-democrate.